Copiii sunt o minune data de Dumnezeu pentru a ne infrumuseta viata. Poate ca suna fals si poate ca, pana nu-i ai nu-ti dai seama ca lucrurile stau cu adevarat asa.

Toate suntem urmarite constant de ideea de implinire. Departe de a fi un simplu ideal, primii pasi spre implinirea unei femei sunt momentele cand afla ca va deveni mama. In timpurile prezente, a deveni parinte pare a fi un  curaj nebunesc. Intr-o societate prea putin protectiva „de facto” cu tinerele familii, mai exista totusi femei care vor sa fie mame. Unele fac eforturi disperate pentru a reusi sa conceapa un copil, altora le „iese” din prima. Oricum, bucuria de a fi mama ramane una dintre bucuriile pe care nimic nu le poate egala iar un copil este, poate, bucuria suprema pe care o poate avea un adult.

M-am gandit la bucuria de a fi mama si… nu, nu sunt mama. Sunt doar “mama spirituala” a trei copilasi, 2 fete si un baiat.

Ieri am fost partasa la nasterea micutului Eric Alexandru, baietelul unor prieteni.  Am vazut bucuria in ochii proaspatilor parinti si m-am bucurat pentru ei! M-am bucurat alaturi de ei!

Lunile urmatoare in grupul nostru de prieteni vor mai aparea doua sufletele pe care abia astept sa le cunosc!

Fie ca recunoastem sau nu suntem dependenti de prietenie.
Primul pas intr-o prietenie este sa incepi tu sa arati ca esti un bun prieten, un om pe care se poate conta, in care se poate avea incredere, care ajuta la nevoie, pastreaza un secret incredintat… Asa ai sanse sa fii inconjurat de oameni, pe care, apoi, tu hotarasti daca ii numesti sau nu prieteni! Trebuie sa fii un prieten adevarat si apoi sa speri ca ai la randul tau prieteni care sa te ajute la nevoie. Caci prietenii de vreme buna nu pot fi numiti prieteni. Prietenul adevarat este alaturi de tine in orice imprejurare si desi te cunoaste foarte bine te accepta si te place asa cum esti. In momentul in care ai gasit un asa prieten pretuieste-l, in viata oamenii au parte de multe cunostinte bune si de colegi, dar de putini prieteni adevarati.
Am vazut cum se destrama prietenii lungi care niciodata nu se mai leaga. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa fiu altfel, dar cum? Altfel decat am fost pentru a nu mai fii calcata in picioare. Doar atunci am inteles ca trebuie sa ma schimb, sa fiu mai puternica, mai curajoasa, mai dura dar totodata mai buna cand este nevoie.
Persoanele de care ne simtim legati, ca si prieteni, reprezinta de fapt o oglinda. A noastra.
Ai citit despre marile oglinzi antice, din argint lustruit, care reflectau imaginea fidela a celui ce se privea in ele? Prietenia este o asemenea oglinda ce trebuie insa mereu lustruita, intretinuta, pastrata la adapost pentru a nu o strica ploaia, sau inchisa sub lacate grele pentru a nu fi furata!
Prieteniile trebuie intretinute, vegheate, ingrijite, pentru ca altfel se sting, incet-incet…
Fidelitatea intre prieteni este sfanta. Prietenii sunt intorsi unul asupra celuilalt ca doua paveze. Se apara unul pe altul.
Permanenta prieteniei este, in primul rand, o problema a limitelor prieteniei. Pana unde se poate intinde o prietenie?
Cicero enumera urmatoarele trei pareri in aceasta privinta, pe care le critica:
a. Sa ne iubim prietenii ca pe noi insine.
b. Dragostea noastra fata de prieteni sa echivaleze cu dragostea lor fata de noi.
c. Sa-l stimam pe prieten atat cat ne stimeaza el.

Sunt dependenta de prietenie si ma straduiesc pe cat posibil sa intretin prieteniile. In ce fel? Incerc sa dau un sfat bun atunci cand mi se cere, sa raspund la telefon atunci cand sunt sunata, sa imi ofer umarul atunci cand e nevoie de sprijin, sa ascult atunci cand mi se vorbeste, sa aduc un souvenir,  celor dragi sufletului meu,  atunci cand ma intorc din vacante…

Tu cum intretii prieteniile?

Sunt fericita! Iubesc si ma simt iubita! Un sentiment pe care il cam uitasem. O senzatie pe care mi-era teama ca nu o voi mai trai. Pentru ca “dragostea este asemenea tusei: nu poate fi ascunsa”  precum spunea George HERBERT, am simtit nevoia sa va fac aceasta marturisire…. sunt fericitaaaa! Si sper ca aceasta fericire sa dureze! Sper ca dragostea noastra sa treaca pragul celor 3 ani, precum spunea Beigbeder. Gandind insa la experientele din trecut, n-as avea dovada ca dragostea dureaza mai mult de 2 luni sau… hai sa zic 2 ani!
Fiecare iubire ce apare in viata noastra ne face sa simtim si sa invatam lucruri noi. Fiecare iubire ce apare in calea noastra are un scop pentru ca nimic nu-i intamplator. Iubirea este atemporala si nu tine decat atat cat ne va da un motiv sa visam mai departe… Zambesc, asadar, sunt fericita! Recunosc ca, am cunoscut fericirea in mai multe forme si sub mai multe aspecte, dar acesta de acum pare ca le insumeaza pe toate…