Uneori ne este atat de greu sa fim fericite… atunci cand cei din jur ne dezamagesc, cand iubim fara a fi iubite, cand sufletul ne este ignorat tocmai de catre oamenii dragi…
Trebuie sa fim FERICITE! Dar, din pacate, foarte putine reusim Probabil  este vina noastra.  Ne complacem in situatii care ne aduc in pragul disperarii si ne inconjuram numai de lucruri negative. Trebuie sa gandim pozitiv!

A cauta permanent fericirea si a o urma nu inseamna egoism. Cand suntem fericite, ne confruntam cu o stare de expansiune energetica binefacatoare in care simultan simtim ca putem fi generoase, altruiste, iubitoare, afective si vesele in mod spontan. O femeie fericita emana un veritabil camp de fericire in jurul sau chiar si prin simpla sa prezenta.  Ceilalti la randul lor “SE CONTAMINEAZA” lasandu-se si ei cuprinsi de fericirea sa.

Daca dorim sa fim cu adevarat fericite trebuie pur si simplu sa fim fericite fiind noi insene FERICIREA si nu sa fim fericite pentru ca…. Fericirea este o stare mentala armonioasa, care se cultiva si se dezvolta. “Oamenii sunt fericiti in masura in care ei se conditioneaza a fi”, spunea  ABRAHAM LINCOLN.

Evenimentele aflate in afara sferei vointei noastre pot fi interpretate ca afronturi la adresa respectului de sine. Ne confruntam cu mania, cu resentimentul, cu parerea de rau, sau cu alte cuvinte fulgerator devenim noi insene nefericite, lasandu-ne subordonate primelor impulsuri instinctuale ce cauta a cataloga pripit anumite evenimente ca fiind stresante, agasante, enervante si astfel imediat dupa aceea ne lasam coplesite de starile negative care vor aparea prompt cu certitudine.
Trebuie intotdeauna sa extragem partea buna a evenimentelor, sa facem in asa fel incat sa fim castigatoare  asupra tuturor evenimentelor. Sa ne controlam starea launtrica! Sa ne straduim mai degraba sa vedem si sa ascultam tot ce este bine orientat in jurul nostru si care este pozitiv si benefic pentru propria fiinta. Fericirea, pacea mintii, seninatatea sufletului, sunt la indemana tuturor. Atitudinea pe care o adoptam in fata circumstantelor vietii genereaza procese de rezonanta cu energiile corespondente, benefice, pozitive, divine, ale starii de fericire oceanica, universala, sau dimpotriva rezonanta cu energiile corespondente negative, malefice, care conduc catre deziluzie, ratare, neputinta, suferinta, boala, mizerie.

Aceasta energie subtila specifica a fericirii, a existat, exista si va continua sa existe in eternitate. Fericirea se afla la poarta tuturor lucrurilor. Ea poate fi regasita in iubire, in veselie, in sanatate, in pace, in calm, in arta, in natura, in dragoste si in mii de alte lucruri….

Zi de zi suntem inconjurate de mici motive de bucurie! Haideti, sa le traim din plin!

Sunt cuvinte care te inalta si altele care te trantesc la pamant! Nu-mi plac diminutivele!!!!

Ele, diminutivele, nu se regasesc de obicei in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, dar sunt folosite cu multa usurinta in limbajul cotidian dintr-un prea plin sufletesc, dintr-o nevoie irepresibila de a exprima sentimente, trairi, atitudini.

Intalnite mai ales in “limbajul copilaresc” (baby talk) sau in vorbirea familiara, diminutivele sunt, pe de alta parte, respinse de tonul grav, serios, lipsit de afectare. Titu  Maiorescu vedea in folosirea lor o “injosire” a ideilor, o “decadenta limbistica”. Altii, tot savanti si experti, le apreciaza drept ridicole pentru ca ar fi o forma de efeminare a spiritului sau o tendinta grotesca de miniaturizare a orice.
Ele sunt substantive reduse la esente mici, adjective dulcege pana la ingretosare…

Diminutivele folosite in exces pot tine loc de o reala apropiere, adica se folosesc ca sa existe si sa sustina ceva care de fapt nu are fundament.
Daca zici “puisor” vrei sa demonstrezi ca esti apropiat sau te consideri asa fara insa sa exista o baza pentru asta. Excesul de diminutive si mieunaturi poate fi enervant! Este semn ca nu s-a iesit din varsta inocentei!
Sub pelerina cuvintelor lipicioase, barbatul se transforma intr-un copilas! Nu ne napadesc valuri de caldura cand ni se vorbeste despre anumite lucruri ca fiind “micute si dragute”. Libidoul nu ne este gadilat de “micut” si “dragut”.
Sterge-ti din minte “ochisorii cu genisoare separate de rimelut” si in nici un caz, nu ne vorbi despre “sanisori”.
Diminutivele fac parte din copilarie… iar, FEMEIA vrea langa ea un BARBAT, nu un copil (desigur ca, nu este o regula)!  Eu insa  URASC DIMINUTIVELE!!!

Se spune ca la 20 de ani anticipezi cu teama ce va gandi lumea despre tine, la 40 de ani nu-ti mai pasa ce gandeste lumea despre tine,  iar la 60 de ani iti dai seama ca, de fapt, lumea nu s-a gandit la tine niciodata.  Cand cineva isi pierde cumpatul, iti intoarce spatele, n-are rabdare sa-ti asculte povestea pana la capat sau refuza sa iasa cu tine in oras dupa ce tu ti-ai reprimat ultimele urme de mandrie pentru a-i adresa marea intrebare, motivul se afla la EL nu la TINE. NU inseamna ca TU esti enervanta, ca toata lumea iti intoarce spatele, ca povestile tale sunt plictisitoare sau ca niciun barbat nu te va dori vreodata.  Pur si simplu, in acel moment, persoana respectiva are alte griji, dorinte sau aspiratii, care nu au de cele mai multe ori nicio legatura cu tine! Cand cineva te face sa suferi, sa te simti prost sau se rasteste la tine, iar tu te simti responsabila pentru iesirea lui, e ca si cum I-AI LUA POVARA ASUPRA TA. Lasa-l sa-si poarte singur povara! Oricat de mult ne-ar placea sa credem asta, chiar NU SUNTEM CENTRUL UNIVERSULUI CELOR DIN JUR!