Un ultim tren numit “iubire”?
In doi
Dupa perioade lungi de singuratate, sperante si povesti pierdute atunci cand apare o sansa ca prezentul sa ni se schimbe devenim un pic suspiciosi. Ne place singuratatea noastra si asta pentru ca am inceput sa ne simtim bine impreuna, noi si ea.
Investim ani intregi din viata in iubiri paguboase, in care speram zadarnic ca il vom convinge pe neiubitor sa ne iubeasca. Panica si uimire, rumoare si revolta, intrebari fara raspunsuri sau raspunsuri ce mimeaza adevarul, dar omit sa-l rosteasca.
Iubirea nu este refugiul singuratatii, iubirea nu este ruda de sange cu teama de singuratate, nu este nici sora snoaba a comoditatii, nu este nici eufemismul machiat al egoismului si nici nu este copia fidela a minciunii care omite adevarul. Iubirea nu trebuie sa fie vazuta ca un ultim tren. Iubirea poate veni oricand si poate disparea oricand. Atunci, de ce ne panicam?
