Un ultim tren numit “iubire”?
In doi
Dupa perioade lungi de singuratate, sperante si povesti pierdute atunci cand apare o sansa ca prezentul sa ni se schimbe devenim un pic suspiciosi. Ne place singuratatea noastra si asta pentru ca am inceput sa ne simtim bine impreuna, noi si ea.
Ne este frica de inca o iubire neimpartasita. Ne dorim sa nu mai auzim niciodata acele cuvinte: "Nu te-am iubit. Am stiut sa ma prefac foarte bine, astfel incat sa nu iti dai seama ca mimam fiecare gest tandru!". Ne dorim sa uitam ca am intalnit un om atat de crud, despre care tindem sa credem ca nu a fost si nu va fi niciodata fericit.
Ne este teama sa iubim, ne este teama sa nu mai fim iarasi dezamagiti, insa nu putem iubi in stare de panica, nu putem iubi doar din dorinta de a inchide gura lumii. Societatea isi lasa o amprenta importanta asupra comportamentului nostru, ne influenteaza dorintele si uneori ne controleaza viata. Ne supunem unor siruri de activitati caci asa fac toti oamenii, mergem la scoli, ne angajam si cautam sa avem o familie. Nici nu s-ar putea altfel, cand traiesti intr-o societate trebuie sa te supui unor reguli comune de viata.
