Cand suntem cu adevarat fericite?
La doctor pe tocuri
Se zice că aspiraţia spre fericire este fundamentală naturii umane. Nu dorim să câstigăm o mulţime de bani, să zdrobim inimi la fiecare pas ori să devenim staruri doar de dragul de a face aceste lucruri – urmărim scopurile respective pentru că avem convingerea că ele ne vor face fericite.
Scopul în viaţă
Scopul în viată – esenţial pentru starea de bine. Atâta vreme cât este unul realist, pasibil de a fi atins în cursul vieţii şi cu repere bine "marcate" pe drumul spre el care ne înştiinţează cât mai avem până la destinaţie, urmărirea scopului ne energizează, ne ordonează priorităţile, ne creşte capacitatea de a opune rezistenţă dificultăţilor şi mai ales ne fereşte de plictiseală, soră bună cu nefericirea. Nu degeaba cei cărora li se oferă totul pe tavă fără să aibă nevoie să lupte pentru a obţine vreun lucru sunt de multe ori cumplit de nefericiţi.
Dezvoltarea personală
În sfârşit dezvoltarea personală – poate cea mai eluzivă componentă, neglijată de prea multe ori din lipsă de timp, resurse financiare puţine ori pur şi simplu din comoditate. Implică o capacitate constantă de a desfăşura activităţi ce îţi asigură evoluţia ca persoană, îmbrăţişarea a ceea ce ţi se întâmplă nou şi capacitatea de a învăţa din respectivele întâmplări.
Dacă nu ai bifat prea multe din lista de mai sus, nu te demoraliza, atâta vreme cât gripa aviară rămâne… aviară, iar România nu e cuprinsă de vreun război ai timp şi resurse destule ca să schimbi situaţia. Cunoaste-te cât mai mult, acceptă-i pe cei din jur cu calităţile şi defectele lor şi fă-i să te accepte, schimbă-ti mediul în cazul în care acesta e cel care iţi frânge aripile, află ceea ce vrei de la viată şi fă tot ce iţi stă în putere ca să îl poţi obţine, devenind în acelaşi timp cea mai bună persoană care poţi fi.