Frumusete si sanatateLa doctor pe tocuriCand suntem cu adevarat fericite?Cand suntem cu adevarat fericite?
La doctor pe tocuri
Se zice că aspiraţia spre fericire este fundamentală naturii umane. Nu dorim să câstigăm o mulţime de bani, să zdrobim inimi la fiecare pas ori să devenim staruri doar de dragul de a face aceste lucruri – urmărim scopurile respective pentru că avem convingerea că ele ne vor face fericite.
Acceptarea de sine mai implică şi acceptarea trecutului propriu. Cu toţii comitem erori, minţim, suntem minţiţi, spunem lucruri pe care le regretăm sau ni se spun de către alţii, părăsim şi suntem părăsite. A rumina constant asupra experienţelor negative sau din contră, a pretinde că nu s-au întâmplat ne împiedică să evoluăm şi să "cădem la pace" cu noi înşine.
Fireşte, după relaţia armonioasă cu tine însăţi urmează relaţiile armonioase cu cei din jur. Aici ar intra capacitatea de a deveni intim cu altcineva, şi de a savura această intimitate, capacitatea de a fi empatic, de a te "pune în pielea celuilalt" şi de a ţine cont de nevoile sale şi, evident, capacitatea de a primi şi de a da afecţiune.
Autonomia
Autonomia – capacitatea de a fi independent – relaţionează îndeaproape cu primele două caracteristici, fiind necesară pentru amândouă. Autonomia ne permite să spunem "nu" atunci când trebuie şi să nu ducem empatia până la scufundarea în cei la care ţinem şi definirea noastră exclusivă prin ei.
Mediul în care trăim este evident important – poţi fi cea mai echilibrată persoană din lume, independentă şi empatică exact cât trebuie atâta vreme cât în jurul tău bântuie holera după a doua tură de inundaţii pe luna în curs. Idem în cazul apartenenţei la un grup etnic care tocmai e epurat de un altul cu lagăre, înfometare şi gloanţe în ceafă sau, ca să luăm un exemplu mai moderat, dacă şefului tău cel mare şi bine înfipt în scaun i se pune pata pe tine din prima zi de lucru.
