Se spune ca la 20 de ani anticipezi cu teama ce va gandi lumea despre tine, la 40 de ani nu-ti mai pasa ce gandeste lumea despre tine,  iar la 60 de ani iti dai seama ca, de fapt, lumea nu s-a gandit la tine niciodata.  Cand cineva isi pierde cumpatul, iti intoarce spatele, n-are rabdare sa-ti asculte povestea pana la capat sau refuza sa iasa cu tine in oras dupa ce tu ti-ai reprimat ultimele urme de mandrie pentru a-i adresa marea intrebare, motivul se afla la EL nu la TINE. NU inseamna ca TU esti enervanta, ca toata lumea iti intoarce spatele, ca povestile tale sunt plictisitoare sau ca niciun barbat nu te va dori vreodata.  Pur si simplu, in acel moment, persoana respectiva are alte griji, dorinte sau aspiratii, care nu au de cele mai multe ori nicio legatura cu tine! Cand cineva te face sa suferi, sa te simti prost sau se rasteste la tine, iar tu te simti responsabila pentru iesirea lui, e ca si cum I-AI LUA POVARA ASUPRA TA. Lasa-l sa-si poarte singur povara! Oricat de mult ne-ar placea sa credem asta, chiar NU SUNTEM CENTRUL UNIVERSULUI CELOR DIN JUR!

Marele Poet Adrian Păunescu a murit vineri, 5 noiembrie 2010, ora 07.15. AgenţiadeCarte.ro vă prezintă comunicatul de presă semnat de directorul de imagine al Uniunii Scriitorilor din România, Horia Gârbea, şi declaraţia dată pentru Mediafax de preşedintele secţiei Poezie – Uniunea Scriitorilor din România – filiala Bucureşti, Dan Mircea Cipariu. “Personalitate complexă, controversată, cu un mare impact asupra publicului prin poezia sa grandilocventă și cantabilă, Adrian Păunescu a fost o figură de mare popularitate a ultimelor decenii. Prin dispariția lui Adrian Păunescu, literatura română pierde un poet notabil și un talentat gazetar”, a scris Horia Gârbea. “Moartea unui mare poet te îndepărtează de biografia sa pământeană şi te aduce mai aproape şi poate că mai spiritual de poezia sa. Pentru mine, Adrian Păunescu va fi mereu un poet viu!!”, a declarat Dan Mircea Cipariu.

“Adrian Păunescu a fost şi va rămâne un fenomen pentru receptarea poeziei. Amintesc aici ca probă de neatacat pentru audienţa naţională a operei lui Adrian Păunescu antologia de poeme din 1978, apărută în colecţia BPT, „Poezii de până azi”, cu o prefaţă de Eugen Barbu şi o postfaţă de Şerban Cioculescu, un record mondial nedoborât pentru tirajul unei cărţi de poezie: 155.000 exemplare! Adrian Păunescu lasă în urma sa şi o operă literară, şi o operă socială. Legea 118/2002 privind instituirea indemnizaţiei de merit pentru 1500 de personalităţi române de prestigiu ale ştiintei, culturii şi sportului, personalităţi ce primesc lunar echivalentul a trei salarii minime brute pe ţară, a fost, este şi va fi una dintre marile bătălii câştigate de Adrian Păunescu pentru elitele României! Mi-e greu să vorbesc despre colegul meu de Poezie la trecut. L-am vizitat cu puţină vreme să fie internat împreună cu Liviu Drăgan, preşedintele TotalSoft, pentru a-i propune să accepte un mare premiu şi să realizeze o conferinţă publică la Atheneul Român. M-a impresionat tabloul mare din biroul său în care era el şi Nichita Stănescu la sărbătorirea a 50 de ani de viaţă ai lui Nichita Stănescu. M-a impresionat entuziasmul cu care a vorbit minute întregi despre câţiva mari dispăruţi: Nichita Stănescu şi Marin Preda Am discutat despre breasla noastră literară, cu bunele şi relele ei.Acum sunt nevoit să anunţ veştile administrative ale morţii sale: Uniunea Scriitorilor face toate diligenţele pentru ca Adrian Păunescu să fie îngropat pe Aleea Scriitorilor de la Cimitirul Bellu. Dacă familia va dori, trupul neînsufleţit al lui Adrian Păunescu va fi depus în sediul USR de pe Calea Victoriei. Preşedintele Nicolae Manolescu scrie pentru “România literară” un text despre marele poet. Moartea unui mare poet te îndepărtează de biografia sa pământeană şi te aduce mai aproape şi poate că mai spiritual de poezia sa. Pentru mine, Adrian Păunescu va fi mereu un poet viu!!” – a declarat Agenţiei Mediafax preşedintele secţiei Poezie – Uniunea Scriitorilor din România – filiala Bucureşti, Dan Mircea Cipariu

“Uniunea Scriitorilor din România şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti anunţă cu deosebită tristeţe încetarea din viaţă a scriitorului Adrian Păunescu. Cunoscutul poet s-a născut la 20 iulie 1943, la Copăceni, judetul Bălți, Basarabia și-a petrecut cea mai mare parte a copilariei la Bârca, judetul Dolj. A absolvit studii superioare la Facultatea de Filologie a Universității București. Adrian Păunescu a debutat în presă în anul 1960 cu poezie, editorial în 1965, și a publicat peste 50 de volume de poezie și publicistică. Din 1973 a condus revistei Flacara, pîna în iulie 1985. A înființat Cenaclului Flacăra cu care a dat spectacole în toată țara. În urma unor incidente petrecute la un spectacol de la Ploiești, în iunie 1985, Adrian Păunescu a căzut în dizgrația autorităților, a pierdut conducerea revistei și cenaclul a fost oprit. Adrian Păunescu a scris numeroase poeme ocazionale atît în favoarea regimului comunist, a dictatorului Nicolae Ceaușescu și a soției acestuia, cît și unele de contestare care au fost publicate în epocă. După 1989 nu și-a negat ideologia de stînga și nici simpatia pentru Ceaușescu căruia a continuat să îi închine poeme. A reînființat revista și cenaclul, dar fără succes, și a condus scurtă vreme cotidianul Sportul românesc. După 1989 a făcut parte din Partidul Socialist al Muncii, apoi din PSD. Adrian Paunescu a fost senator avînd două mandate: 1992-1996 si 2000-2004. A condus Comisia de Cultură a Senatului și a avut un rol important în promovarea legii indemnizațiilor de merit pentru membrii uniunilor de creație. A fost distins în 2004 cu Ordinul National “Steaua Romaniei”, în grad de Cavaler și în 2010 cu “Meritul Academic” pentru creația sa literara și pentru sustinerea proiectelor Academiei Române. Dintre volumele sale: Ultrasentimente (1965, poezii, debut editorial), Mieii primi, Fântâna somnambulă , Sub semnul întrebării (1971, interviuri), Istoria unei secunde (1971, cel mai important volum al său), Lumea ca lume (1973, publicistică), Repetabila povară. Și-a reluat textele în numeroase antologii de autor. Pentru publicul larg, Adrian Păunescu a fost cel mai cunoscut poet al ultimilor 50 de ani și a fost considerat ca urmare și cel mai valoros în diferite sondaje de opinie. Textele sale, multe puse pe muzică, sînt de largă notorietate. După 1973 și mai ales după 1985, critica literară nu i-a mai acordat practic nicio atenție. Personalitate complexă, controversată, cu un mare impact asupra publicului prin poezia sa grandilocventă și cantabilă, Adrian Păunescu a fost o figură de mare popularitate a ultimelor decenii. Prin dispariția lui Adrian Păunescu, literatura română pierde un poet notabil și un talentat gazetar” – Comunicatul Uniunii Scriitorilor din România redactat de Horia Gârbea.

Sursa: www.agentiadecarte.ro

Toti avem nevoie de afectiune intr-o forma sau alta, fara ea am fi niste animale cu instinct, dar care si ele au nevoie de dragoste pana la urma. Afectiunea ne transforma in fiinte cu suflet si cu un grad de motivare pentru a trai.
Nevoia de afectiune ne impinge sa mergem mai departe, ne alimenteaza sa rezistam greutatilor vietii, cu alte cuvinte, dragostea ne face vii, ne anima. Fiecare dintre noi, simte la un moment dat nevoia de a oferi afectiune si de a primi afectiune.

Studiu:
Durerile fizice dispar ca prin minune atunci cand gandurile noastre se indreapta catre persoana iubita sau catre ceilalti membri ai familiei, a dezvaluit un studiu realizat de cercetatorii de la Universitatea California.
Acestia au supus experimentelor un grup de 25 de femei tinere carora le-au aplicat stimuli durerosi pe antebrate. Autorii studiului spun ca femeile au raportat dureri mai mici atunci cand si-au privit iubitii sau cand aceastia din urma le-au tinut de mana.
“Acest studiu demonstreaza cat de importante sunt legaturile sociale si impactul semnificativ pe care il au asupra noastra”, au explicat specialistii care au realizat studiul.

O prietena imi povestea odata ca la un moment dat sotul nu-i mai acorda afectiune si din aceasta cauza, fara sa vrea, se simtea pur si simplu atrasa ca de un curent puternic intr-o relatie cu un alt barbat, acesta nu facea altceva decat sa ii ofere afectiune, o asculta atunci cand vorbea, ii adresa cuvinte frumoase, iar gesturile si atitudinea lui o incarcau pozitiv. Ce se intamplase ? Sa nu fi insemnat legamantul cununiei nimic pentru ea? Abia astepta ocazia sa-si insele sotul? Nici pomeneala! Ea era atat de flamanda de afectiune, incat ceea ce primea aproape ca a convins-o sa accepte relatia extraconjugala! Asadar, ATENTIE la nevoia de afectiune a celuilalt!

Comunicarea plina de iubire hraneste de fiecare data nevoile afective!