Timp liberCroniciPe raftDegete subtiri de pianistaDegete subtiri de pianista
Pe raft
Sange, durere, o mama dereglata si chinul suprem al unui suflet de femeie neimplinita. “Pianista” (de Elfiede Jelinek) este o carte dura. A se citi cu ratiune si detasare. Provoaca spaima si dezgust.
Asemeni mielului de Paste, o femeie nemaritata de 35 de ani era sacrificata. Nu pentru traditie, ci pentru arta. O mama autoritara, care isi trateaza fiica ca pe un copil tembel, reuseste sa o imbolnaveasca incet cu otrava cea mai rea – obsesia talentului. Din nefericire, Erika nu este atat de talentata incat sa devina pianista de concert, asa cum fusese programata. Se resemneaza, astfel, sa ajunga o simpla profesoara de pian la Conservatorul din Viena.
Rolul de fiica-model/tembela pe care il joaca in dura societate a anilor '70 o facea sa treaca cu usurinta drept fata mamei, mereu alaturi de parintele care si-a dat viata si tineretea pentru ea (asa cum i se repeta obsesiv). Numai ca Erika este femeie si are nevoie de sexualitatea pe care o mama nu ar putea sa o inteleaga. Si cand nimeni nu este atent, Erika se furiseaza din casa si se excita pana la orgasm in boscheti, ascultand gemetele prostituatelor racolate de imigrantii turci in padurile marginase. Sau vizioneaza show-uri erotice, cu mainile in chiloti, masturbandu-se nervos.
