Degete subtiri de pianista
Pe raft
Sange, durere, o mama dereglata si chinul suprem al unui suflet de femeie neimplinita. “Pianista” (de Elfiede Jelinek) este o carte dura. A se citi cu ratiune si detasare. Provoaca spaima si dezgust.
Episoadele explozive de sexualitate culmineaza cu clipa in care-si mutileaza labiile intr-un acces de furie reprimata. Iar atunci cand unul dintre elevii ei se indragosteste de ea, Erika il supune mai multor ritualuri masochiste si sadice pentru a-i testa dragostea inainte sa se culce cu el. Si pentru ca nu trece toate testele bolnave, dragostea imposibila dintre ei o impinge pe Erika la o sinucidere plina de durere tacita.
Romanul "Pianista" a primit Marele Premiu oferit de Festivalul de la Cannes in 2001, iar mai tarziu, in 2004, premiul Nobel pentru Literatura. Distinctia Nobel, rar oferita femeilor (Academia suedeza a fost, in istorie, mult mai darnica cu barbatii), i-a sporit mult prestigiul deja castigat cu romanul "Pofta". In '89, cand Romania trecea de la comunism la democratie, o alta revolutie avea sa dea tonul unui nou tip de literatura, care astazi umple rafturile librariilor – Elfiede Jelinek publica romanul "Pofta", socant pentru sexualitatea cruda pe care o prezenta.