Vipassana

La doctor pe tocuri

Vipassana

Acum 2500 de ani a trait un om despre care legenda spune ca a renuntat la puterea de a fi rege, la bogatie si la placerile senzoriale pentru a afla remediul pentru suferinta umana. Dupa ce a incercat fara rezultat toate caile, porpuse de lumea indiana la acea vreme, s-a asezat la trunchiul unui copac si si-a promis ca nu se va ridica pana ce nu va gasi o cale de a elimina suferinta.

Dupa trei zile si trei nopti a ajuns la starea de Buddha, la iluminare spirituala. Apoi tot restul vietii sale l-a dedicat pentru a-i invata pe ceilalti oameni cum sa ajunga la aceasta stare.

Ceea ce el a predat se numeste meditatie Vipassana. Aceasta tehnica nu este inventata de Buddha, el a redescoperit-o si apoi a pus la punct o metoda de a o preda altor oameni. De fapt aceasta tehnica este modul natural de vindecare si purificare a mintii, asa cum corpul se vindeca singur atunci cand este ranit, la fel si mintea se vindeca singura. Dar pentru a se putea desfasura tot procesul de refacere, rana nu trebuie scarpinata, la fel nici in procersul de echilibrare a mintii nu trebuie intervenit.

Vipassana inseamna a vedea lucrurile asa cum sunt in realitate. Si pentru ca realitatea incepe din interior, vipassana este un proces de observare interioara. La inceput se observa propria respiratie naturala, in scopul concentrarii atentiei. Respiratia este un proces care se intampla atat constient prin proprie vointa, dar si, in majoritatea timpului, inconstient. Din acest motiv ea poate fi folosita ca o punte de acces in inconstient, prin observarea constienta a desfasurarii ei inconstiente.

Meditatia este ceva foarte simplu, care devine dificil tocmai prin simplitatea sa. Din nefericire mintea a capatat obiceiul de a hoinarii catre amintiri din trecut sau catre proiecte pe care ti le propui sau de care te temi in viitor, foarte putin timp este conectata la momentul prezent, aici si acum, unde se desfasoara realitatea.

Dupa cum probabil ti-ai dat seama in experienta ta de viata, puterea obiceiului este foarte mare. Dar obiceiul inseamna moarte, ai vazut la oamenii batrani ca pe masura ce se indeparteaza de viata, spontaneitatea si exuberanta este inlocuita de o lunga serie de obiceiuri. Tocmai aceasta putere a obiceiului ti se opune atunci cand incerci sa meditezi. Insa fiecare pas pe care il faci te conecteaza mai mult la viata.

Respiratia ta inseamna viata

Atat pentru ca fara ea corpul nu poate trai cat si pentru ca ea se desfasoara exclusiv in momentul prezent (gandeste-te putin la asta). Aceasta inseamna ca daca esti constienta de respiratie, constiinta ta este conectata la viata.

Exista foarte multe cuvinte care se pot spune in legatura cu meditatia, unele, primite la momentul potrivit, pot fi folositoare. Insa, dupa cum spune traditia, exista trei feluri de cunoastere: informatiile pe care le iei ca fiind gata adevarate de la cei din jur, informatiile pe care le-ai digerat rational si fac parte din adevarul tau si informatiile care vin din experienta ta directa cu realitatea. Desigur cunoasterea cu adevarat benefica, care te duce catre implinirea de sine, este cea care vine din experienta.

De aceea te invit sa devii constienta de respiratia ta. Da, chiar acum, doar un minut. Intrerupe totul si ia-ti un moment, doar pentru tine, poti? Inchide ochii si observa senzatiile pe care aerul care intra si iese le creaza la atingerea cu nasul tau, un minut… Cum a fost?

Ai reusit sa stai conectata la viata 20 de secunde la rand? Daca vei exersa, vei reusi din ce in ce mai mult, iar schimbarile in bine nu vor intarzia sa apara in viata ta. Este atat de simplu.

Haide sa iti povestesc cum m-am apropiat eu de meditatie. Din cartile pe care le citesem ajunsesem convins ca mi-ar face foarte bine daca m-as apuca sa meditez. Am cautat pe internet si am gasit un centru de meditatie in muntii Apuseni, unde se organizeaza cursuri pentru introducere si practica in tehnica Vipassana.

La prima vedere m-a socat si m-a atras in acelasi timp specificul acestui curs. Prin traditie, cursul dureaza 10 zile. In tot acest timp te angajezi sa mentii linistea nobila, adica sa nu vorbesti cu nimeni. Pe mine chestia asta m-a cucerit, m-am gandit ca in sfarsit gasesc un loc in care interiorul omului este luat in serios. Pe langa tacerea nobila mai sunt cateva reguli ce trebuiesc respectate, care asigura ca toti participantii vor beneficia din plin de participarea la curs.

M-am inscris hotarat si peste ceva timp am ajuns la Centru. Acesta este situat mai sus de orasul Brad, intr-un perisaj extraordinar cu dealuri impadurite de foioase si conifere pe alocuri si este incadrat de doi masivi stancosi Stramba si Vulcan.

Aici am intalnit un grup de oameni frumosi care s-au retras din vietile pline de zgomot si rutina ale civilizatiei moderne pentru a sustine cursuri de meditatie Vipassana. Si pentru a aplica aceasta tehnica in viata lor de zi cu zi cautand armonia si echilibrul in tot ceea ce fac, incepand de la lucrul in agricultura ecologica si pana la complicatiile vietii in comunitate.

A doua zi dupa ce am ajuns, a inceput cursul. Trezirea a fost data de un gong la ora 4  (da, dimineata). In completa liniste, putin nedumerit de imposibilitatea de comunica, am mers in sala de meditatie. Ni s-a spus sa ne asezam cat mai comod, cu spatele drept si picioarele adunate, si am inceput practica.

Curand acest “cat mai comod” a devenit plin de umor, descoperind foarte repede ca una din dificultatile intalnite este de a sta mult timp in aceeasi pozitie. Desigur acest obstacol fizic, strans legat de agitatia si zgomotul mintii, a devenit din ce in ce mai mic pe masura ce m-am linistit si m-am cufundat mai mult in linistea meditatiei.

Practica meditatiei s-a dovedit a fi un exercitiu foarte meticulos, care necesita multa rabdare si hotarare. Incetul cu incetul au inceput sa apara in mintea mea ganduri, imagini, stari, emotii pe care le credeam uitate. Unele au inceput sa ma sacaie, altele sa ma ademeneasca, sa ma complac in seductia lor sau altele sa ma sperie, sa ma ingrozeasca.

Cu fiecare zi de curs am patruns si mai adanc in interiorul mintii mele. In fiecare noapte aveam vise lucide dintre cele mai stranii si foarte incarcate cu stari ambigue. Dar nu mai insist asupra acestor lucruri pentru ca asta este dezordinea lumii mele interiore, banuiesc ca iti ajunge a ta. In mijlocul acestui tumult psihic practica constiiciosa a meditatiei, in fiecare moment, m-a ajutat sa ma mentin detasat si sa incep sa imi cladesc incetul cu incetul un echilibru dincolo de toate acestea.

In ultima zi de curs am putut sa vorbim unii cu altii, cu restrictia de a ne atinge. Trebuie sa iti spun ca propria mea voce era un fenomen extraordinar in acele momente. Devenisem curios de unicitatea timbrului vocii, de felul in care se formeaza sunetul si de emotiile care se exprima prin el. Desigur, in cateva ore vorbitul a devenit la fel de banal si de lipsit de importanta ca de obicei (cred ca nu intamplator am folosit cuvantul obicei).

Cursul a fost cu adevarat greu. Dar cu certitudine pot sa iti spun ca a fost una dintre cele mai frumoase si bogate experiente din viata mea. Dupa aceea am mai urmat cateva cursuri fiecare cu incercarile si trairile lui. Lucrurile pe care le-am invatat si calitatile pe care le-am dobandit in aceste cursuri ma privesc cu siguranta doar pe mine, sunt lectiile pe care eu le am de invatat. Insa transformarile mele interioare au inceput cate putin sa ii influenteze si pe cei din jurul meu. De aceea consider ca dezvoltarea spirituala este un serviciu pe care ni-l facem in primul rand noua, dar si celor din jurul nostru, care ne sunt dragi sau urmeaza sa ne fie.

Pe 2 iulie 2009 va avea loc in Bucuresti si o conferinta cu tema Vipassana. Daca te intereseaza sa te duci la un curs sau sa aflii mai multe informatii, ai aici adresa de web a centrului www.meditatie.ro .

Numai bine!



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou