Careyes, tărâmul regilor

Ieri, Brignone m-a invitat să vizitez această construcţie minunată, de culoarea mării, cu un accesoriu extravagant: o scară aşezată pe faţadă care să ajute extratereştrii copleşiţi de frumuseţea locului să coboare pe pământurile din Careyes.

Am ajuns în faţa casei lui, după-amiaza târziu, când soarele devenise un pic mai molcom şi lumina era dulce ca de miere.  Am intrat în răcoarea dinăuntru şi mierea s-a transformat uşor într-o culoare albă potenţată de nuanţele deschise ale mobilierului şi a pardoselei.

Gazda ne aştepta la subsol, într-un salon cu un perete construit în aşa fel încât valurile se spărgeau chiar într-una din ferestre. În timp ce admiram stalactitele de cristal de deasupra canapelelor (mi se părea că sunt într-un spaţiu desenat special pentru un film al lui Kubrick), pe masa din faţa noastră au fost aduse pahare hurricane în care se desfătau aşchii de gheaţă, răcind o Margarita frozen.

Gian Franco ne-a invitat să degustăm licoarea din pahar şi ne-a spus că e băutura lui preferată. "Bărbaţii adevăraţi beau întotdeauna ‘rita", mi-a spus, "Fie că sunt frozen sau fruitty. Au scos cocktailul din pahare amuzante garnisite cu umbreluţe şi nu se mai tem să prefere doar băuturi care vin în sticle de ambră, cu gâturi lungi, servite în pahare butucănoase. Acum, le plac cel mai mult băuturile cu nume de fete".
 
În încăpere au intrat trei prieteni buni de-ai lui Brignoni, îmbrăcaţi în costume afro. Am făcut cunoştinţă şi discuţia savuroasă despre Margarita a alunecat spre "botezul" acestei băuturi. Cine o fi fost inspiraţia pentru numele minunatei licori? Brignoni spunea că "s-ar putea să fi fost o matroancă mexicancă, Margarita, o femeie plină de viaţă care dădea petreceri scandaloase şi experimenta întotdeauna băuturi în spatele barului. Ori o starletă de la Hollywood, Marjory, pentru care un barman îndrăgostit a inventat cocktailul cu numele ei latinizat". Alţii erau de părere că Margarita nu a fost o femeie şi doar o versiune nouă a unui cocktail mai vechi, Magnolia.
 
N-am ştiut niciodată câte polemici se pot construi doar în jurul numelui unei băuturi. Dar am descoperit că Margarita este cu-adevărat o sursă de inspiraţie… De aceea, probabil este atăt de en vogue de mai bine de jumătate de secol, cu textura ei mai răcoroasă şi odihnitoare decât o baie în Ocean. Mai puţin înţepată decât un Martini, nu atât de frou-frou cât o Pina Colada şi la fel de gustoasă, atât într-un oraş cosmopolit, cât şi în vacanţă, la malul mării.

După- amiaza la Brignoni s-a încheiat la fel de spectaculos cum a şi început. Am fost invitaţi să admirăm apusul pe terasa casei, lângă piscina construită în forme de semn al întrebării şi exclamaţiei.

Îl privesc acum, şi-i citesc în ochi mândria cu care îşi priveşte fiul, unul din călăreţii înverşunaţi de pe terenul de polo. Toţi invitaţii lui (orice turist care vine la Careyes, nu are statut de vizitator, ci de invitat al italianului) îl admiră şi-i sunt recunoscători pentru descoperirea plajelor Careyes.

Legenda spune că pentru a fi oaspete sau proprietar a uneia din casele construite de Brignone trebuie să îndeplineşti anumite "condiţii". Trebuie să ai dragoste, dorinţa şi fantezie, să te priveşti ca pe un copil al Pământului, să fi iubit un animal, să înţelegi ce e naşterea şi moartea, bucurându-te de botezul unui prunc şi suferind pentru pierderea unei fiinţe dragi, să crezi că moartea e doar o trecere, să fi încercat măcar o singură dată unul din cele 7 păcate: vanitate, lux, lăcomie, invidie, furie şi mai mult decât orice, lene. Să devii sclavul cuvintelor tale: o promisiune trebuie întotdeauna respectată, să fi cunoscut sărăcia ca să poţi aprecia valoarea banilor, să ai simţul umorului şi mai presus de toate, să-ţi placa Careyes, fără să ştii de ce."

M-am uitat în jur bucurându-mă de frumuseţea întregii aşezări şi cred că am încălcat ultima condiţie a italianului. Ştiu de ce m-am îndrăgostit de Careyes!