Adevarul zilelor noastre

La inceputul fiecarei relatii ai impresia ca iubesti, dar dupa un timp cand flacara incepe sa se stinga realizezi ca persoana de langa tine nu e chiar atat de speciala asa cum o vedeai la inceput. Recunosc faptul ca sunt invidioasa pe cei care iubesc pur si din tot sufletul, dar vezi tu ca si ei au un mic defect – se multumesc cu putin si majoritatea nu duc decat o viata modesta.

Azi am fost in parc si m-am asezat langa o batrana care statea pe banca cu un mic pechinez in brate. Ea mi-a zis foarte convingatoare in timp ce-si mangaia patrupedul: animalele sunt singurele fiinte care ne iubesc fara niciun interes. O urmaream cu o oarecare ironie, as fi vrut sa o contrazic, sa-i zic ca pana si micutul ei o iubeste din interes pt ca ii ofera hrana si un adapost… dar am preferat sa o las impacata cu gandurile ei.

Degeaba am atatia prieteni, amici si cunostinte daca nu am si o persoana pe care sa o iubesc!

Vezi, am totul, dar cateodata cred ca nu am nimic fara iubire. Si totusi revin la motto-ul meu :dragostea este pt cei slabi, nu pt cei puternici. Dar oare asa sa fie? Viata este un spectacol de teatru in care tu ai rolul principal si depinde de tine ce vrei sa faci: sa inchei spectacolul glorios sau sa se sfarseasca totul intr-un mod dramatic sau poate ironic..

Am atatea exemple de persoane care fug de necazuri sau pun totul pe seama ghinionului sau al sortii. Cata lasitate! Chiar si tu si eu am zis intr-un impas ca totul se intampla din vina altora, din vina astrelor care ne-au prezis o zi proasta sau a vreunei superstitii de-a bunicii (care zice ca daca o pisica neagra iti taie calea toata ziua iti va merge prost).

Asta e o prostie! Eu, tu, noi avem puterea de a ne decide singuri soarta si de a lua singuri decizii. Nu cred ca sunt o persoana rea, dar imi place la nebunie sa seduc si sa abandonez, este atat de incitant cand cuceresti o persoana, o faci sa creada ca esti femeia ideala pentry el si apoi te debarasezi de ea fara niciun mesaj de adio. Ii vezi pe toti ca pe niste prade, dar niciodata nu o sa realizezi sau poate vei realiza prea tarziu cand tu insuti vei deveni o prada.

Ciudate sunt caile Domnului, pentru ca roata se intoarce si tot ce faci ti se va intoarce si tie. Totusi iubirea este si o forma de slabiciune nu? Adica unii dintre noi iubesc prea mult si devin atat de slabi incat ajung niste marionete in mana celor pe care zic ei ca-i iubesc din tot sufletul.

Am o amica care suporta batai, umilinte, injurii din partea iubitului ei si la ce bun? Pentru ca-l iubeste? Odata am intrebat-o: dar cum poti sa iubesti o persoana care te trateaza mai rau ca pe un animal?

Stiti ce mi-a raspuns ea?

"Asa iti demonstreaza el iubirea fata de mine". Raspunsul ei mi-a provocat repulsie. Iubirea trebuie sa fie ceva frumos, ceva pur, nu batjocura si violenta, dar se pare ca unii dintre noi asa cred ca se manifesta sentimentul numit iubire.

Iubirea este subiectul atator carti, melodii si filme, este un subiect controversat. Iubirii i s-au atribuit atatea definitii, dar nici una nu este suficient de buna ca sa o explice. Iubirea nu are o definiti, ea se simte si atat! Iubirea nu are bariere, ea este peste tot.
 

Articol de la o cititoare