Adevarul zilelor noastre

Sentimentul de atasare fata de cineva, simpla dorinta de a proteja pe cei slabi si a le oferi incredere in siguranta zilei de maine? Sunt atatea intrebari ce ma apasa. Uneori chiar si eu cred ca iubesc, dar ma trezesc la realitate si stiu ca ma numar printre putinii oameni care sunt damnati la o viata fara multe bucurii decat cele materiale.

Unii dintre voi ma vor considera ipocrita, dar prefer sa duc o viata luxoasa langa un barbat pe care sa nu-l iubesc, decat sa duc o viata modesta sau poate chiar saraca langa un barbat care sa nu are ce sa-mi ofere. Iubirea nu tine de foame credeti-ma! La inceput totul este roz cand te mariti cu un barbat de clasa medie, dar cand vor aparea datorii si facturi peste facturi nu o sa ti se mai para deloc roz viata langa EL, cel pe care ai jurat sa-l iubesti pana la adanci batraneti.

Putini dintre noi au ocazia sau mai bine zis privilegiul sa se marite sau sa se insoare cu cineva pe care sa-l iubeasca si sa faca si o afacere veritabila din acest legamant sacru numit casatorie. Nu ma judeca pentru ca la un moment dat imi vei da dreptate.

Sa nu traiti cu impresia ca am o inima de piatra, ba din contra sunt o persoana foarte generoasa cu prietenii mei si cu cei sarmani, dar pur si simplu nu mai pot sa ma indragostesc, sau cu atat mai putin sa iubesc. Este trist nu?

Ei bine am gasit alte lucruri care sa ma impiedice sa ma mai gandesc la aceasta trista soarta pe care o am. D-zeu iti ia cu o mana si iti ofera cu alta, in cazul meu mi-a luat puterea de a mai iubii si mi-a oferit frumusetea si abilitatea de a ma baga pe sub pielea oricarui barbat. Poate credeti ca sunt o persoana superficiala si ca sa va demonstrez contrariul. Ma confesez si va zic ca am un prieten de 3 luni si jumatate, dar nu pot sa-l iubesc, pur si simplu nu pot!
Ma inteleg bine cu el dar nu pot sa-l iubesc! Sa pun tot ce se intampla pe seama unui blestem?