Efectul Pygmalion
Drumul spre centru
Ati auzit oameni care zic: “nu am invatat bine franceza, pentru ca profa era naspa” sau “nu am facut Arte Plastice pentru ca ai mei voiau sa merg la Medicina” sau “nu pot sa ma vopsesc blonda, iubitul meu nu are o parere prea buna despre blonde” si altele de acest gen?
Nu este vorba aici doar de educatia si de soarta tinerilor care raman in mediocritate datorita profesorilor. Vedem atat de des parinti care isi determina copiii sa devina mai buni sau mai rai decat sunt. Se formeaza atatea cupluri in care unul dintre parteneri se lasa modelat, in bine sau in rau, de celalalt.
Cei care cunosc legenda lui Pygmalion, pot gasi in ea o minunata metafora, in care indragostitul isi creeaza jumatatea ideala, modelata precum Galateea de mainile sculptorului si insufletita prin dragoste. Li se intampla celor prinsi in magia cuplului sa sufere transformari constiente sau nu, cu sau fara voia lor. Asadar, daca tot avem puterea de a influenta, cel putin atunci cand iubesti pe cineva, incearca sa il vezi atat de frumos si de pur, incat sa ii dai efectiv sansa sa devina ceea ce visezi. Ideea a fost popularizata de productii cinematografice precum “My Fair Lady” si o impartasesc si critici precum H.F.Amiel: “Iubirea ar putea face din mine totul, chiar şi un geniu".
Chiar daca, in general, nu iubim oamenii, putem crede fara a mai cerceta ca interactiunile noastre cu ceilalti nu trec neobservate si ca cele mai marunte gesturi pot face o diferenta nebanuita. Stiind acest lucru, este responsabilitatea fiecaruia sa exerseze continuu atitudini pozitive, mai ales fata de aceia pe care ii consideram candidati la esec, irecuperabili, cauze pierdute s.a.m.d.
“O privire curata limpezeste tot ce priveste; auzul neprihanit face fara prihana tot ce aude (M. de Unamuno)”. Teoria este mai simpla decat fapta, dar daca vrei sa rupi panza de prejudecati, adu-ti aminte sa vezi pe fiecare intotdeauna mai bun decat ar putea in prezent sa fie.