Sartre si Simone de Beauvoir
C&C
Perechea intelectuala de vis a perioadei postbelice: efervescenta spirituala, revolutie continua in fumul cafenelelor din Montparnasse, o relatie fara copii sau obligatii reciproce. Doi oameni inteligenti si talentati care au vrut sa impace iubirea cu libertatea. In opinia unora, au reusit doar sa impace iubirea cu libertinajul.
Supusa lui, de Beauvoir e gata sa ii indeplineasca orice dorinta, de la a-i procura bani si pana la a-i facilita relatii amoroase, prin tot felul de intrigi a la Valmont si Merteuil. In acelasi timp insa, scriitoarea extrage din aceasta dependenta forta necesara femeii pentru a deveni femeie ("Femeie nu te nasti, ci devii", spune ea). Nu intamplator, Simone de Bauvoir este autoarea "bibliei" miscarii feministe europene – cartea "Al doilea sex".
Daca experimentul amoros al celor doi a avut vreun castig, acesta este probabil capacitatea lui de Beauvoir de a-si crea o personalitate scriitoriceasca proprie. Nu putem baga mana in foc ca independenta ei de gandire este legata de experientele amoroase, dar e cert ca viata ei personala a reprezentat o importanta sursa de inspiratie. O dovedeste inclusiv un roman mai putin legat de Sartre – "Les Mandarins" – in care povesteste aventura sa cu autorul american Nelson Algren si cu care a castigat prestigiosul premiu Goncourt.
Dupa o viata inchinata literelor si cautarii libertatii, Simone de Beauvoir trage linie, recunoscand ca cea mai mare realizare a sa e experienta ei de femeie: "In viata mea am de notat un succes incontestabil: relatia mea cu Sartre. In mai mult de 30 de ani, a existat o singura noapte in care noi doi am dormit despartiti. Iar faptul ca am stat impreuna atatia ani nu a atenuat deloc pasiunea discutiilor noastre."
Iar Sartre, promotorul existentialismului, spune despre de Beauvoir: "Tu esti pentru mine relatia necesara; toti ceilalti sunt intamplatori."
