Amintiri dulci

Asta seara m-a apucat curatenia, mai exact aruncatul lucrurilor nefolositoare… Totul a inceput cu mega-sertarul cu accesorii… niciodata nu gasesc nimic in el. Am aruncat o punga cu farduri nefolositoare/bratari/lanturi si am trecut in camera biroului. Am aruncat si de acolo 4 plase f mari pline cu vechituri. Asa e viata, aruncam lucrurile vechi si facem loc pentru cele noi, uitam vechile prietenii si facem loc altora noi, lasam in spate relatii in care am crezut cu toata taria si ne angajam in unele noi…

De ce trecerea de la vechituri la relatii si oameni? Printre vechituri am gasit ceva de care stiam ca o sa ma bucur peste multi, multi ani – o punguta plina cu biletele de amor, felicitari, scrisori de dragoste, vederi din vacanta de pe vremea cand eram in scoala generala si in liceu (clasa a9a, ca apoi secoulul vitezei si-a pus mai mult amprenta asupra noastra si am inlocuit hartia cu ecranul unui computer sau al unui telefon mobil, iar pixul cu butoanele de la tastatura).

A fost frumos sa-mi aduc aminte de toate persoanele care au tinut la mine si la care am tinut si eu la randul meu. E haios sa citesti de pe foi cum un baietel de 14 ani isi spune ca te iubeste din toata inima, ca nu poate sa traiasca fara tine si ca i-ai schimbat viata . Vorbe mari pentru oameni mici. E frumos sa-ti aduci aminte de colegele de banca si de clasa cu care schimbai biletele in timpul orelor.

Salut pe aceasta cale toate “iubirile” copilariei : colegul de clasa (care nu a indraznit sa zica nimic 6 ani de zile), baiatul dulce de pe patinoar, prietenul de familie cu care am impartit jucariile, copilul cu ochi frumosi din liceu.

Apropo! Care a fost prima voastra “iubire” sau mai bine zis “puppy love”? A mea s-a intamplat la gradinita. Era blond, cret si ii spuneam Ratza. Si cel mai important… niciodata nu ma baga in seama!