Romantismul – partea II

Sublinia versurile care i se pareau ca aduc a noi si incheia fiecare mail spunandu-mi: “Daca as fi fost poet, aceste versuri ti le-as canta in nopti cu luna.” Ultima poezie pe care mi-a trimis-o a fost Ciocnirea lui Mircea Cartarescu.  Pe cand s-a intors acasa am fost o fana declarata a poeziilor de dragoste.

Astfel ca astazi vom vorbi despre ele: poeziile de dragoste. Spunem uneori ca barbatii nu  sunt suficienti de romantici, suficienti de atenti cu noi. Si totusi ei ne-au dat unele din cele mai frumoase lucruri din lumea asta: poeziile. Iar cand unul dintre ei se hotaraste sa mai recite cate un vers de dragoste croit dupa tine, stelele se aprind, lumea se inveleste cu o fundita colorata si iubirea invinge totul.

Pentru ca toata lumea stie ca “romanul s-a nascut poet” iata cele mai frumoase 5 poezii de dragoste romanesti.

1. Mihai Eminescu – Scrisoarea IV

Scrisoarea a IV este o oda scrisa femeii iubite, o ilustrare a transformarii femeii in ideal.

— Ma uimesti daca nu mintui…
Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvantu-i!
Cat de sus ridici acuma in gandirea ta pe-o roaba,
Cand durerea ta din suflet este singura-mi podoaba.
Si cu focul bland din glasu-ti tu ma dori si ma cutremuri,
De imi pare o poveste de amor din alte vremuri;
Visurile tale toate, ochiul tau atat de tristu-i,
Cu-a lui umed-adancime toata mintea mea o mistui…
Da-mi-i mie ochii negri… nu privi cu el in laturi,
Caci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o sa ma mai saturi —
As orbi privind intr-insii…

2. Vasile Voiculescu –  Sonet CLXXXIV

Criticii spun ca aceste ultime sonete ale autorului sunt o monografie inchinata “paradisului si infernului iubirii”.

Tu stii ce lung si aprig luptai ca sa te capat,
Cu mine-ntai, cu tine, cu pizma tuturor…
Razboiul crancen insa urmeaza fara capat;
Sa tin rob, eu, sclavul, pe tine-nvingator,
(…)

In dragoste nu este odihna, numai moarte…
O pace-nseamna satiu, surasul lanced minte,
Acel ce-ti strange mana si pleaca se departe,
Dar rana matrezaste ca un sarut fierbinte:
Iubirea mea-i ca steagul in lupta norocoasa,
Cu cat mai sfasiata, cu-atat mai glorioasa.