Întâlnire de gradul…cool

"Stai că vine acum şi Lili! Vanili! Hi, hi, hi!" mă anunţă râzând. Poc! o uşă trântită. Tzup, tzup se aude un zgomot de tocuri. O siluetă subţire, minionă şi brunetă. Rochie de jerse neagră Empire cu decolteu adânc, ciorapi maţi şi ciocate cu decupaj pe piele galbenă! Make-up de zi, cercel mare circular din aramă. Pe birouri multe reviste, adunătură de obiecte. O dezordine plăcută.

"Ce să-ţi dăm?", mă întreabă fetele. "Fursecuri cu unt şi gem eco de la Centro? Sunt cele mai faine din oraş. Şi ştiu ce zic". Mă gândesc "ar trebui să ştiţi ce-i mai bun, mai hot, mai cool, pentru că sunteţi cool-hunteri". Dar nu zic nimic. Doar schiţez un zâmbet. În câteva minute masa din camera de meetings (la fel de mare ca şi biroul şi despărţită de acesta de un glazvant din lemn mahonat, made in 1940) se umple de bunătăţi. Fursecurile lăudate, tarat cu piersici, croissanţi cu mere şi cu ciocolată, cafea (cu un strop de hel), suc de portocale, apă şi o butelcă de doi litri de Cola Light.

Cristina: Sunt la al treilea litru. De aia scriam cu viteza aia!
Lili: Bea Cola ca nebuna! Oricât aş încerca să o ademenesc cu lucruri bune, eco, bio sau doar sănătoase, nu reuşesc!

Mayra (începând interviul ex-abrupto): Dar e cool să mănânci junk?
Cristina: E cool pe naiba. E un mega trend acum pe bio, ţine de vreo trei ani şi se pare că acum devine doar natural.
Lili: Adică pierde teren mâncarea low-fat, low-carbs şi ne reîntoarcem la cea făcută de mama acasă. De vină se pare că e nebunia anti-ana şi anti-mia (împotriva anorexiei şi a bulimiei), spune Lili. Ah, ce-aş mânca o slană cu ceapă…
Cristina: Păi adu-o încoa', mai ai un stop în frigider de la Ionuţ.

Mayra: Dar interesează pe cineva trend-ul ăsta cu mâncarea?
Cristina: Cum să nu. În America toţi crâşmarii s-au orientat către astfel de meniuri pentru că trend-ul o cere. Iar clienţii care caută mâncăruri cu adevărat gustoase sunt din ce în ce mai mulţi. Iar profiturile întreprinzătorilor care se prind la timp de asta cresc.