Workaholismul

Ce fel de modificari? Devalorizarea familiei si acordarea unei atentii tot mai mari activitatii de munca. Acest lucru a creat terenul propice aparitiei workaholism-ului sau dependentei de munca. Workaholism-ul se caracterizeaza prin “nevoia incontrolabila de a munci fara incetare”; este o relatie patologica intre om si munca lui, care provoaca modificari ale dispozitiei interne, prin stari compulsive, pierderea controlului, sanatatea precara si scaderea interesului pentru viata sociala.

Preocuparile oamenilor de stiinta fata de workaholism s-au accentuat in anii ’90, cand atentia fata de grijile si fricile omului modern a luat avant. Din punct de vedere lingvistic se formeaza din cuvantul de baza “work” (munca) si sufixul “-aholic”, marca lingvistica a dependentei. inceputurile fenomenului se localizeaza in “Tara Soarelui – Rasare”, unde in 1969 a avut loc primul caz de “karoshi”, cum l-au denumit ei, adica “moarte prin supramunca”.

Moartea unui angajat al celei mai mari companii de presa din Japonia a fost urmata in anii ’80, cand s-a inregistrat moartea subita a mai multor angajati aflati la inceputurile carierei care nu semnalau indicii de boala. Acest nou fenomen a devenit in scurt timp popular, fiind considerat o adevarata “amenintare” pentru forta de munca. in 1987, Ministerul Japonez al Muncii a publicat primele date statistice referitoare la “karoshi”. Ministerul japonez al Muncii acorda anual intre 20 si 60 de despagubiri familiilor victimelor karoshi. (Katsuo Nishiyama si Jeffrey Johnson, 1997).

Datele statistice au condus la ideea ca o persoana nu poate munci mai mult de 12 ore pe zi, timp de sase sau sapte zile pe saptamana, an de an, fara a suferi de tulburari fizice, dar si psihice.

Numarul de ore petrecute la munca difera de la tara la tara, iar dezvoltarea tehnologica permite flexibilizarea muncii, astfel ca timpul petrecut la munca ar trebui sa devina tot mai scurt. Cu toate acestea, la ora actuala exista multe organizatii in care workaholism-ul este la el acasa.