Şefi pe alese?

Dacă te regăseşti într-una dintre situaţiile de mai jos, atunci iată câteva ponturi despre cum poţi linişti puţin apele:

Când întârzii la serviciu şi şeful nu iartă

Studiile arată că peste 13% dintre angajaţi întârzie frecvent la lucru, aşa că nu te panica. Nu eşti singura. Majoritatea “intârziaţilor” dau vina pe trafic, în timp ce alţii spun că vinovate sunt îndatoririle casnice, admiţând că sunt dimineţi în care efectiv nu reuşesc să îşi pregătească copii pentru şcoală suficient de repede, astfel că întârzie la muncă. Printre cele mai penibile motive pe care angajaţii le oferă şefului sunt: faptul că au uitat ceva acasă şi că s-au văzut nevoiţi să se întoarcă din drum, au rătăcit cheile maşinii ori cheile casei, sau au visat că sunt concediaţi, aşa că nu s-au mai obosit să vină la serviciu.

Majoritatea şefilor sunt destul de indulgenţi când vine vorba de întârzieri, mai ales dacă acestea nu se petrec în fiecare zi. Sau în fiecare săptămână. Să întârzii uneori, când chiar ai un motiv serios, este în regulă. Deşi nu verifică validitatea motivelor tale, şefii nu prea cred scuzele fantastice pe care le prezinţi şi sunt interesaţi să îţi termini treaba în timp util.

Alţi angajatori sunt mult mai stricţi şi nu permit astfel de abateri. Un asemenea şef nu trebuie supărat. Încearcă să eviţi pe cât posibil întârzierile, iar dacă se ivesc situaţii neprevăzute, ai grijă să îi dai telefon de pe drum şi să îţi ceri scuze pentru nefericita situaţie. Fii întotdeauna sinceră cu el sau vei risca să îşi piardă încrederea în tine. Printre sancţiunile pentru întârziere la locul de muncă se numără atenţionarea, sancţiunea cu un procent din salariu sau chiar concedierea. Şi merită toate acestea doar pentru că nu ai avut puterea să te ridici din pat într-o dimineaţă?

Când şeful cere prea mult

La interviu ţi s-a părut cel mai simpatic om de pe planetă şi părea că aveaţi aceleaşi interese, aceleaşi gusturi şi acelaşi mod de lucru. Dar iată că, la nici câteva săptămâni după angajare, ai şi început să ai probleme cu el: nimic din ce faci nu este bine, lucrezi prea puţin, nu te organizezi suficient. Dacă lucrezi pentru un workahoolic care te cheamă la muncă cu jumătate de oră mai devreme şi te ţine alte trei ore peste program numai pentru că el trăieşte pentru acel job, atunci trebuie să iei atitudine.

Sugestia mea este să îi oferi alternative. Explică-i că puteţi apela şi la angajaţii de pe poziţiile inferioare ţie pentru rezolvarea task-urilor cu care te tot stresează. Aceştia au suficient timp şi, evident, aşa îi puteţi ajuta să se dezvolte şi să avanseze. O altă soluţie ar fi să îi sugerezi să apelaţi la studenţii care vor să facă practică în companii precum cea în care lucrezi tu. Sunt sute de astfel de tineri care ar da orice să lucreze într-un mediu profesionist, neplătiţi chiar, pentru a adăuga o experienţă impresionantă la CV. Normal, tu trebuie să te oferi să fii cea care îi va supraveghea şi coordona, pentru a-ţi demonstra calităţile manageriale.