Cursa banilor

In stil office

Cursa banilor

Daca cineva mi-ar fi spus ca educatia mea financiara este asa de primitiva datorita faptului ca nimeni nu s-a ocupat de ea vreodata in scoala si ca scoala, dimpotriva, te invata doar cum sa devii un bun angajat, as fi trecut mai departe fara sa ma uit in urma.

Insa, dupa mai multe evitari intentionate, am pus mana pe o carte suparata foc pe relatia defectuoasa dintre oameni si finantele lor. Titlul mi se parea nereusit, cu iz de serial kitschos, si fugeam cat puteam cand vedeam in rafturi „Tata bogat, tata sarac”.

Pana de curand. Cartea lui Robert T. Kiyosaki, un hawaiian de succes aflat la glorioasa varsta de 60 de ani, a reusit sa ma convinga ca am avut grave prejudecati, nu numai in privinta cartii, dar si in privinta banilor. Stiam ca autorul este un autor motivational si un trainer inovator, insa abia cand am ajuns la fraza  „Majoritatea oamenilor nu stiu ca de fapt sentimentele gandesc in locul lor”, am inceput sa deschid ochii.

Mi-am dat seama ca, intr-adevar, si cand vine vorba de bani, tot sentimentele ne guverneaza alegerile si nu ratiunea. Majoritatea adoptam o atitudine ezitanta in fata banilor, datorita oscilarii intre frica si dorinta. Pe de-o parte, frica de a nu ramane fara bani, fie ca sunt ei prea putini sau prea multi, se asociaza cu nevoia de siguranta, de a fi acoperit. Pe de alta parte, dorinta de a avea mai mult, care duce la un ciclu neintrerupt al consumului. Consumul trebuie sustinut financiar, astfel incat banii ajung sa ne controleze viata. Cei saraci lucreaza din greu ca sa isi permita nu doar acoperirea nevoilor ci si returnarea diverselor credite, sau – cu cuvintele autorului, „lucreaza pentru bani”, in timp ce, la extrema opusa „bogatii pun banii sa munceasca pentru ei”.

Simplu in teorie, atat de simplu incat te intrebi de ce nu este toata lumea bogata si multumita. Revenim la sentimente, mai precis la frica, cea care ne blocheaza nu doar gandirea eficienta ci si actiunile. Cati oameni nu se iluzioneaza cu siguranta unui loc de muncan – platit totusi sub asteptari, refuzand sa riste o schimbare? Relatia dintre angajat si angajator, Kiyosaki o exprima plastic, oferindu-ne „imaginea unui magarus care trage o caruta atata vreme cat stapanul sau ii trece pe la nas un morcov. Stapanul magarusului ajunge unde vrea, in schimb animalul alearga mereu dupa o iluzie. Maine va fi inca un morcov pentru magarus.”

Din pacate, cauza fricii este ignoranta fata de bani si despre sistemul financiar astfel conceput incat sa tina sub control castigurile platitorilor de impozite. Din teama de a nu fi saraci, oamenii inceteaza sa mai evalueze corect situatiile din care ar putea scoate un castig si continua sa ramana in slujba sistemului. Prejudecatile de gandire sunt subliniate franc de Kiyosaki si in acest caz: „Exista o diferenta intre a fi sarac si a fi lefter. A fi lefter e o situatie temporara, a fi sarac e o situatie vesnica.”

Interesant este ca educatia noastra depinde asa de mult de modelele din jur, iar acestea de cele mai multe ori esueaza sa ne explice corect cum ar trebui sa fie o relatie sanatoasa cu banii. Autorul, care a creat si jocuri educationale pentru toate varstele, denumeste parcursul financiar „cursa sobolanului”, facand o analogie cu drumul – fara iesire – pe care cobaii de laborator se iluzioneaza sa il strabata. La fel, in cadrul sistemului modern, contribuabilii isi fugaresc prin labirint finantele, fara sa o scoata vreodata la capat.

Nu o sa va dezvalui secretele lui Kiyosaki despre bani, sunt convinsa ca va va face mult mai multa placere sa le parcurgeti, unul cate unul, citindu-i cartea. Si inchei tot cu observatia justa a lui Robert T. Kiyosaki:

“Crud este sa va petreceti viata traind in frica, fara a va explora visele pana la capat. Sa munciti din greu pentru bani, crezand ca banii pot sa va procure acele lucruri care va vor aduce fericirea, este tot o forma de cruzime.”



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou