3 semne că eşti workaholică

Un workaholic este genul de persoană dependentă de muncă, devotată excesiv orelor în plus de program şi care, câteodată, se panichează că nu poate lucra atât cât simte că ar fi cazul. Te recunoşti? A, încă nu? Atunci citeşte în continuare. Am răsfoit "Chained to the Desk: A Guidebook for Workaholics, Their Partners and Children, and the Clinicians Who Treat Them", de Bryan Robinson, şi am câteva indicii pentru tine:

1. Nu te înduri să stingi calculatorul

Ai terminat mare parte din ce aveai de făcut pentru astăzi, însă munca nu se termină niciodată. Pur şi simplu mai găseşti câte ceva de aranjat, de modificat, de clarificat sau de finisat. Şi dacă totul e perfect, atunci sigur este vreun e-mail de dat unui coleg, doar ca să-i reaminteşti că trebuie să facă X până mâine. Nu că ar fi treaba ta, dar îţi place să ştii că pleci de la birou şi laşi totul în ordine.

Ce se întâmplă, însă, atunci când uiţi să mai pleci? Sunt oameni care pur şi simplu nu se pot opri din muncă. Un stadiu şi mai avansat al "workaholism"-ului este momentul în care, atunci când ajungi acasă, deschizi iarăşi calculatorul să mai faci nişte verificări. Nu de alta, dar ai nişte idei noi şi e păcat să nu îţi notezi câteva direcţii de pe acum.

Riscuri

Cel mai important dintre toate: fiind atât de cufundată în munca ta, nu mai reuşeşti să te detaşezi şi devii, spun specialiştii, "inaptă social". Uiţi de prieteni (sau îi contactezi doar pe e-mail) şi nu mai ieşi în oraş pentru că eşti prea obosită după o zi de muncă. E timpul să te opreşti. Pentru că, averitzează psihologii, efectele pe termen lung sunt grave – rişti să cazi în depresie fără să ştii de ce.

2. Nu laşi pe nimeni să se bage în treaba ta

Majoritatea dependenţilor de muncă nu deleagă nicio responsabilitate. Chiar dacă e vorba de corecturi minime sau de un simplu xerox, simţi că dacă nu e făcut de mâna ta nu este bun şi nu vrei să rişti să trebuiască să repari după alţii. Asta se cheamă mania controlului şi poate degenera.

Un workaholic îşi justifică faţă de sine orele nesfârşite petrecute la birou prin faptul că el este singurul care poate duce acel lucru la bun sfârşit. Şi totuşi există colegi, subalterni, asistenţi plătiţi pentru asta. Nu, te descurci tu singură, n-ai chef să laşi aşa un proiect important pe mâna unui novice, îţi repeţi în minte.

Riscuri

Poţi ajunge obsedată de control! Mai multă încredere în oameni n-a ucis pe nimeni, aşa că las-o mai moale. Oamenii din jurul tău sunt plătiţi să fie acolo, aşa că o mână de ajutor, mai ales pentru task-urile mărunte, te-ar scoate din încurcătură.

3. Lucrezi pe ascuns

Atunci când eşti acasă şi îţi vine o idee nouă trebuie neapărat s-o notezi! Dar numai dacă te-ai rezuma la asta! Dar nu, tu te apuci şi faci un scurt research de pe smart phone şi eventual creezi şi nişte foldere cu link-uri către adresele de unde ai accesat informaţia. Te trezeşti că trece partenerul tău pe lângă tine şi îndeşi vinovată telefonul în buzunar de teamă să nu observe. Nu ţi-a reproşat niciodată nimic în legătură cu munca, dat totuşi tinzi să te ascunzi.

Riscuri

Dacă ajungi să te ascunzi de oamenii cei mai apropiaţi din viaţa ta atunci când munceşti, înseamnă că ai o mare problemă. În subconştient ştii că trebuie să o laşi mai moale şi te simţi vinovată involuntar, fără să înţelegi de ce.

Dacă ai ajuns de-ai făcut-o şi pe asta, atunci e timpul să îţi iei un concediu. Unul lung, de minimum două săptămâni, fără laptop, palm-top, smart phone, mobil sau wi-fi. Doar cu un cocktail rece, pe o plajă însorită. Sau într-o cabană la munte, pe o terasă răcoroasă. Nu-i aşa că începe să sune bine? Totul e să îţi repeţi că lumea chiar nu se poate prăbuşi în lipsa ta. N-are cum