Nu fac nimic
Coolhunting
Acum cativa ani (multi) aveam momente in care pur si simplu ma plictiseam si imi doream sa fac ceva. De cand ma stiu mi-am dorit sa fac tot timpul ceva, sa fiu mereu ocupata, sa invat mereu ceva nou, sa cunosc oameni noi, sa vad locuri noi, sa incerc lucruri noi… sa fac mereu CEVA, sa nu am timp de stat degeaba deloc. “Acum cativa ani” o luam razna daca treceau doua ore fara sa fac nimic, imi varsam nervii pe cei din jur (iubitii mei din perioada respectiva – le cer scuze pe aceasta cale) pentru ca “de ce nu facem nimic, de ce stam in casa, hai sa facem CEVA!”.
Ieri seara stateam in pat (ma odihneam dupa o zi de catarat in copaci si dat cu tiroliana, dupa vizite si mese in familie si un copilas dragalas care tocmai a invatat sa mearga ) , a sunat telefonul si o voce a intrebat “Ce faci?”. A fost prima data din viata mea cand am raspuns cu o pofta si o placere in glas ca “Nu fac NIMIC”. Doamne ce mi-a placut!
Asa ca, mai nou imi place sa fac “NIMIC” . Vorba aia… ai grija ce iti doresti, pentru ca se poate intampla. Asta s-a intamplat si cu viata mea, am ajuns sa nu stau locului deloc, sa am mereu ceva de facut (nu ma plang) si sa ajung sa-mi doresc din cand in cand cateva ore sa fac “NIMIC”.
Sigur cunoasteti senzatia, nu?