Totul despre sex

Pe raft

Totul despre sex

Toamna aceasta editura Rao a pregatit a surpriza tuturor fanelor si fanilor (deloc putini la numar) care au urmarit cu sufletul la gura serialul “Sex and the City”: traducerea in limba romana a cartii care a stat la baza scenariului celebrei productii TV. De fapt, drumul de la idee la pelicula a fost si mai intortocheat de atat.

Totul a inceput acum 13 ani, in toamna anului 1994, cand redactorul-sef al publicatiei New York Observer i-a propus lui Candance Bushnell sa tina o rubrica. Aceasta si-a dat seama ca cea mai buna sursa de inspiratie pentru noul ei proiect sunt discutiile interminabile despre relatii pe care le are impreuna cu prietenele sale.  

Dupa cum marturiseste Bushnell in introducerea editiei de fata, scopul principal al rubricii sale a fost tot timpul sa raspunda unei unice intrebari: de ce suntem singuri? Dupa atatia ani de analize si cautari ale unui raspuns, concluzia ei este simpla: suntem singuri pentru ca vrem sa fim singuri. O concluzie banala in aparenta, dar care indica un traseu spre insusirea unei autocritici si a unei cunoasteri de sine care sa pregateasca intr-adevar un om pentru a intalni un alt om.

Mesajul ultim al textelor lui Bushnell este, incepand de la aceasta editie, coerent cu desfasurarea actiunii. Cartii i s-au adaugat doua capitole noi, scrise abia dupa ce textul initial a fost publicat. Spre dezamagirea admiratorilor idilei lor, Carrie si Mr. Big se despart. Este un final "dulce-amar", simbolizand totodata spulberarea visului lui Carrie "de a-l gasi pe acel Mr. Big, un barbat care nu exista in realitate".

La un moment dat pe parcursul cartii, chiar Mr. Big vorbeste despre faptul ca pentru Carrie, el e doar o fantezie si nu poti iubi o fantezie. Bushnell explica noul final: "Ne despartim de Carrie lasand-o sa intre intr-o noua faza e vietii sale, in care intelege ca va trebui sa se regaseasca (fara un barbat) si, procedand asa, va reusi pana la urma sa aiba cu adevarat o relatie."

Cartea este formata din capitole variind ca intindere de la cateva randuri la cateva pagini. Subiectul principal este descrierea faunei din jungla Manhattanului, a unei societati narcisiste si hedoniste pentru care dragostea e o gluma si cinismul o arma. Fara inhibitii si retineri, sunt abordate diverse teme cum ar fi: barbatii inaccesibili, mania barbatilor pentru fotomodele, practicile sexuale la moda (sex in grup, menage a trois), regulile de conduita amoroasa in jungla orasului, cazul femeilor care ajung sa se poarte ca niste barbati in dragoste etc.

Pe cei care se asteapta sa isi regaseasca personajele preferate asa cum le stiut din serial, ii avertizam ca Miranda, Charlotte si Samantha apar ca personaje secundare, destul de diferite de identitatile lor din productia TV, accentul fiind pus in principal pe Carrie si Mr. Big.

Pentru ca are ritmul trepidant al unei colane de ziar, cartea nu este foarte usor de citit. Naratiunea e abrupta, tot timpul apar personaje noi cu identitati schitate in doua-trei cuvinte, au loc foarte multe intamplari care nu sunt propriu zis descrise, ci relatate intr-o forma care te poate "pune la curent", ca si cand ai sta la o cafea cu autoarea si i-ati comenta pe cunoscuti. Personajele nu au nici timp si nici suficienta carisma ca sa te cucereasca, prezentarea lor rezumandu-se la o serie de atribute de care Bushnell are nevoie. E ca si cand ne-ar da numai acele proprietati care o intereseaza in demonstrarea unei teoreme. Pe de alta parte, stilul acesta lapidar ajuta la crearea unei voci "taioase", ironic-cinice, care are puterea de a analiza societatea complicata a Manhattanului.  

Cinismul si duritatea verdictelor i-au fost des imputate lui Bushnell. La o lectura atenta insa, aceasta nu este atat de indepartata de o perspectiva romantica pe cat se crede. Radiografia pe care o face relatiilor amoroase in mediul newyorkez evidentiaza adevarate "malformatii sentimentale", simptome care duc la singuratate si nefericire. Criticand lipsa lor, ce altceva face Bushnell daca nu o pledoarie pentru adevaratele sentimente?

In final, iata si o mostra din textul acid-ironic al autoarei americane: "Care a fost ultima oara cand ati auzit pe cineva spunand <<Te iubesc>> fara sa adauge <<ca prieten>>? Cand ati vazut ultima oara doi oameni care sa se uite unul in ochii celuilalt fara sa se gandeasca <<Te-am pacalit!>>! Sau cand a fost ultima oara cand ati auzit pe cineva anuntand <<Sunt teribil de indragostit!>> fara sa gandeasca <<pana luni dimineata>>. Si care s-a dovedit a fi cel mai fierbinte film (si nu e cu Tim Allen si nici despre Craciun)? <<Hartuire sexuala>>, la care 10 sau 15 milioane de cinefili au dat buzna sa vada scene de hartuire sexuala la serviciu si sex lipsit de orice urma de afectiune. Cu greu s-ar putea spune ca asemenea chestii iti vin in minte atunci cand te gandesti la iubire, dar cam asta este tabloul relatiilor moderne in Manhattan."


feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou