“Printre lupi” de Misha Defonseca

Acesta este momentul in care incepe si tragedia lui Mishke, deoarece familia la care a fost “vanduta” e pe cale sa o dea nazistilor. Acest lucru a tulburat-o foarte tare pe biata copila evreica si hotaraste sa fuga, spre est, deoarece acolo i s-a spus ca ar fi fost deportati parintii ei: Germania, Polonia, Ucraina, Romania..

In incercarea ei de a-si gasi parintii, merge din sat in sat, strabate muntii si padurile, vede fluviile de care isi aducea aminte ca ii povestise bunicul ei. In acele vremuri grele, fiarele padurii sunt cele care o ajuta sa supravietuiasca, astfel incat este ”adoptata” de o lupoaica, de la care invata sa fure pentru a se hrani si de la care dobandeste si totodata isi insuseste instinctele animalice de supravietuire.

Ororile razboiului sunt pretutindeni, fetita suferind din cauza executiilor pe care le vedea, a violurilor, lagarele de concentrare ale nemtilor reprezentand pentru ea intruchiparea raului, deoarece ea considera ca ei sunt cei care au lipsit-o de dragostea parinteasca si care i-au furat copilaria. In ciuda varstei fragede pe care o are, fetita nu renunta la cautarea mamei ei, chiar daca violenta si cruzimea oamenilor din Europa celui de-al Doilea Razboi Mondial, ating cote de nedescris.

Ani la rand rataceste prin munti, in cautarea mamei ei, lupii fiind singura sursa de protectie, dormind intr-o vizuina, ghemuita in blana unei lupoaice, rozand oase ca ea si luand pozitia culcat in fata sefului de haita. Traind alaturi de ei si hranindu-se cu ceea ce mancau si ei, oase, lesuri, devine ea insasi un lup care se hraneste cu cadavre. Lupoaica ii devine mama adoptiva, iar copila, puiul ei, de care are grija, pe care o ocroteste, o hraneste si o fereste de pericolele ce o pandeau la fiecare pas. Teama de a nu fi prinsa de oameni si de a fi inchisa, era tot mai mare, ura copilei fata de ei prinzand dimensiuni de nedescris, mai ales in momentul in care, mama Rita, asa cum o numise pe lupoaica, este capturata si omorata de un vanator.

Din acel moment,oamenii devin pentru ea, un dusman de temut, care, pentru a doua oara ii rapisera “mama”. Povestea supravietuirii in lumea animalelor, in lumea intunericului si a fricii, a dezolarii totale, este relatata cu lux de amanunte, facand cititorul sa se poata transpune in acea lume rece si egoista in care copila incerca sa supravietuiasca.

Deznodamantul acestei minunate povesti, il las cititorilor sa-l descopere, sa afle despre lectia de viata, pe care autoarea incearca sa o transmita prin intermediul acestei carti, sa afle despre dragostea neconditionata si despre dragostea pentru parinti, despre sentimentul de eliberare definitiva.

Articol scris de: Petcu Georgeta