Confesiunile unei femei

Cu asa o introducere, este dificil sa iti gasesti cuvintele potrivite pentru a descrie si analiza volumul ”Confesiunile unei femei”, mai ales in conditiile in care literatura Debrei Dean se vizualizeaza, mai mult decat se citeste, autoarea fiind recunoscuta pentru capacitatea ei fabuloasa de a transmite imagini vizuale cu ajutorul cuvintelor in moduri in care nimeni nu se asteapta. Cu atat mai mult, in acest caz fiind vorba despre proza scurta, intensitatea imaginilor se sprijina pe o economie de cuvinte impecabil alese, care transpun cititorul aproape fara voia sa in universuri diferite, usor suprarealiste dar puternic conectate la concretul imediat al personajelor.

Sa incepem asadar acest periplu printre confesiuni cu siguranta ca acest volum este departe de a fi incadrat in genul de literatura usoara, pentru femei, in care cheia de lectura o reprezinta un erotism obscur,presarat de scurte puseuri de intelepciune, asa cum ar lasa titlul sa se inteleaga. Din contra, cele zece povestiri care alcatuiesc volumul ofera cititorului tot atatea experiente de viata inedite, un evantai de emotii complexe, precum si convingerea ca toate personajele sunt, intr-un fel ciudat, reale, surprinse in universuri in care se impletesc iubirea, disperarea, ura, seductia, drama si umorul.

Se spune ca recunosti o carte buna atunci cand uiti ca citesti o carte si incepi sa te gandesti la propria ta experienta de viata prin prisma acelei carti, identificandu-te cu personajele si traind aventurile lor ca si cum ar fi aventurile tale. Acest concept i se potriveste ca o manusa volumului Debrei Dean care a izbutit ceva ce foarte putini autori au reusit sa faca: spune povesti simple, despre oameni obisnuiti, dintr-o perspectiva feminina sau masculina extrem de personale, fara sclipici si accesorii, dar cu o caldura, o ironie subtila si un simt al realitatii uimitoare. Vocile care se fac auzite pe rand sunt cand sarcastice, cand anxioase, cand timide sau bataioase, ceea ce contribuie enorm la valoarea acestui volum, oferindu-i calitatea diversitatii si confortul unitatii deopotriva.

Cateva dintre aceste ”schite” de viata care se remarca in mod deosebit sunt ”Viata de dupa viata a lui Lyle Stone” in care un cosmar terifiant precipita aparitia si dezvoltarea unei crize existentiale, ”Regina-mama” – un recital literar, psihologic si actoricesc ce cu usurinta poate rivaliza cu cele mai zguduitoare scene din opera lui Tennessee Williams, ”Ce spune mana stanga” – povestea papusarului ce a socat si sedus critica si publicul inca de la aparitia cartii.

Volumul de fata ne aduce insa nu numai 10 experiente diferite, 10 calatorii in timp si spatiu, pierduti printre emotii si aventuri, ci si trei capitole suplimentare ce ne-o prezinta pe Debra Dean, prin intermediul unui interviu si a unei reale confesiuni a acesteia, intregind astfel intregul tablou in care femeia si autoarea devin una si aceeasi persoana.

Cartea se inscrie cu succes in galeria operelor de fictiune care devin de neuitat si care trec proba timpului, Debra Dean fiind genul de scriitor care ne va surprinde mereu cu fiecare volum pe care il va semna de acum incolo.