Timp liberCroniciPe ecranSilver – CollateralSilver – Collateral
Pe ecran
O definitie des intalnita a cinematografului este aceasta: “Empatie si entertainment”. Partea de entertainment a prins aripi in secolul XX, si vedem din ce in ce mai multe filme extrem de slabe, dar cu priza la public. Insa, din cand in cand…
apare cate un regizor ca Michael Mann, si sparge barierele impuse de tipologii.
"Collateral" este un astfel de film. Desi a fost mult-trambitat, inca din stadiul de post-productie, ca un "action-triller" tipic, Michael Mann dejoaca inca de la primele secvente aceasta limitare de gen. Totul este lent, meditativ, aproape filosofic. Regizorul zaboveste indelung asupra psihologiilor personajelor sale, dar nu luate separat si in sine, ci punandu-le in contact cu mediul, cu interactiunea, cu hazardul.
Povestea e oarecum simpla: Max (Jamie Foxx) este un taximetrist, care isi face meseria cu scrupulozitate de 12 ani. Intr-una din cursele sale il ia pe Vincent (Tom Cruise la cel mai bun rol al sau de dupa "Magnolia" sau "Born on the 4’th of july"), un ucigas platit, care il forteaza sa il conduca, pe parcursul unei nopti, la cele 5 victime ale sale. De aici incolo, ciocnirea celor doua personaje e viscerala si halucinanta.
Filosofia lui Mann e aceasta: viata noastra e un drum linistit, format din ganduri si dorinte, iar restul e colateral. Si ramane la stadiul de colateralitate pana in momentul in care ne intersectam cu el si ne schimba viata – actiune si reactiune – dandu-ne un alt sens. Astfel, geniul regizorului ne releva un cu totul alt gen cinematografic: "thrillerul intelectual".
Acel thriller atat de bine pus pe pelicula de Hitchcock. Spectatorul este pus in fata unei provocari morale, nu ne este impus nimic, totul este la nivel sugestiv, aproape subliminal. Acel Silver care apare deasupra taxi-ului condus de Max, anuntandu-i intalnirea cu destinul – Vincent cel argintiu – si sugerand omniprezenta acestuia.
"Collateral" deturneaza cu succes imaginea hollywoodiana asupra cinematografului. Pentru ca e un film care te provoaca pe toate nivelurile. Pentru ca nu o sa gasesti nimic facut doar ca sa fie facut. Pentru ca o sa-ti lase o urma. Pentru ca e frumos in lentoarea lui, care curge linistita ca si viata, intrerupta de scurte rabufniri bruste. Pentru ca e un film excelent. Si pentru ca nu iesi indobitocit de la el.
