Greatest Passions: Love story

Pe ecran

Greatest Passions: Love story

“Where do I begin?” 5 Globuri de Aur si un Oscar, o coloana sonora de exceptie, o carte scrisa in acelasi timp cu scenariul si devenita la fel de celebra, locul 9 in topul celor mai frumoase filme de dragoste din toate timpurile.

Ambitia filmului este insa una singura: "To tell the story of how great a love can be". Iar atingerea unui astfel de obiectiv generic, de felul celui anuntat si de titlu,  se poate face intr-un singur fel: particularizand si nerenuntand nicio clipa la simplitate.

Asta pentru ca in povestile de dragoste , oricat ar fi de ingenios relatate, ramane mereu un rest nespus, incomunicabil. Fata de puterea sentimentelor si forta vietii, orice relatare paleste.

Prima replica a filmului, care il si rezuma fara niciun fel de teama de a-l pierde pe spectator cu un "spoiler", pune exact acest pariu: "Ce poti sa spui despre o fata de 25 de ani care a murit? Ca era frumoasa si sclipitoare. Ca ii iubea pe Mozart si Bach. Pe Beatlesi. Si pe mine". Cel care vobeste astfel este tanarul Oliver Barrett IV (Ryan O'Neal), iar desfasurarea povestii este mai mult decat previzibila: doi oameni se indragostesc, se iubesc si sunt despartiti de moarte.

Este o poveste banala si de mult stiuta, dar fiecare minut de film are forta de a-ti mentine atentia. Jocul celor doi actori din rolurile principale (Ryan O'Neal si Ali MacGraw), scenariul lui Erich Segal si regia lui Arthur Hiller au destul forta incat sa insufleteasca pelicula. Desi spune povestea unei iubiri sfarsita prin moarte, miza filmului este viata.

Pentru ca nimic omenesc nu poate merge decat "pana cand moartea va va desparti", o poveste de iubire sfarsita prin moarte este, in limitele lumescului, o poveste de iubire implinita. Cei doi indragostiti au reusit sa treaca peste diferentele de clasa sociala, peste dezacordul parintilor si problemele financiare. Au facut pentru dragostea lor tot ce se putea face.

Replica cheie a filmului – si una dintre cele mai celebre din istoria cinematografiei – ramane "Love means never having to say you're sorry" ("Dragostea inseamna sa nu spui niciodata <<imi pare rau>>”).

Jennifer i-o zice lui Oliver cand acesta incerca sa isi ceara scuze pentru o iesire nervoasa. Este un simbol al comuniunii lor emotionale. Aceeasi replica va capata pe buzele lui Oliver o nuanta de clementa, la sfarsitul filmului, dupa moartea lui Jennifer, cand tatal sau, indurerat, isi cere iertare pentru faptul ca nu le-a acceptat relatia.

Sa nu iti ceri niciodata iertare cand iubesti – pentru ca nu exista greseli din iubire? Sau pentru ca atunci cand iubesti cu adevarat chiar faci tot ce poti si esti gata sa arunci tot in joc, fara sa mai ramana loc de regrete?

Ramane sa decideti chiar voi, urmarind aceasta poveste frumoasa si cruda ca viata insasi.


feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou