Film recomandat: One Day

Filmul “One Day” – Emma si Dex

Toata actiunea prezentata in film se deruleaza de la un an la altul, pe o singura data, si anume 15 Iulie.

Cele doua personaje principale, Emma si Dex sunt interpretate de Anne Hathaway si Jim Sturgess, iar filmul, adaptat dupa romanul lui David Nicholls (care este si scenaristul peliculei), prezinta o poveste putin conventionala. Compilatiile atent selectionate de dispozitii si mesaje transpuse de pe vinil pe caseta – asa e copii, pe vremuri existau casete – ar putea constitui artificiul emblematic al generatiei careia Emma si Dex ii apartin.

Pe masura ce urmareste evolutia prieteniei lor devotate de aproape-dragoste, filmul „One Day”, transforma o poveste episodica intr-o antologie de sentimente si asocieri familiare, surprinzatoare si chiar jenante.

Astfel, filmul regizat de Lone Scherfig este dificil de perceput ca un intreg, insa poate fi urmarit cu usurinta pe bucati. „One Day”, “ataca” tema prieteniei platonice dintre barbati si femei (si presupusa imposibilitate a existentei acesteia pe termen lung) intr-un ritm diferit, gasindu-si farmecul in vremea gri a Londrei si in comedia blanda a ramasitelor sistemului de clase. Majoritatea riturilor (3 nunti si 2 inmormantari) au loc in afara ecranului, asemenea majoritatii evenimentelor din vietile lui Dex si Emma. Din cand in cand – devreme sau tarziu – ceva monumental se intampla pe 15 Iulie, desi in rest este o zi obisnuita, din care putem urmari o clipa, anul fiind semnalat de valori numerice pe ecran. Cativa ani sunt  omisi in intregime, iar altii sunt reprezentati de cateva secunde de actiune: un apel telefonic pierdut, o baie intr-o piscina. In mometele in care actiunea persista pe vietile lui Dex si Emma, fie impreuna, fie separat, o expunere discreta ne pune la curent cu ceea ce trebuie sa stim.

Filmul “One Day” incepe cu un moment plin de ardoare sexuala tinereasca, in care cele doua personaje se trezesc dupa o seara petrecuta in oras cu prietenii. Desi Dex si Emma catalogheaza intamplarea ca si „ceva evitat pe ultimul moment”, aceasta le cimenteaza afectiunea care isi gaseste continuitate de-a lungul anilor. Intrebarea este daca se vor indragosti sau daca vor renunta, asteptand inventarea Facebook-ului?

Aceasta intrebare simpla genereaza suficienta curiozitate si suspans, insa „One Day” reuseste sa ramana atent, relaxat, fermecator si impresionant, chiar si atunci cand personajele nu sunt impreuna. Pe masura ce personajele isi croiesc drumul printre susiurile si coborasurile profesionale si relatiile serioase cu alte persoane, filmul se deschide si isi permite sa-si directioneze atentia spre colturi ciudate si cai dublate, intalnind personaje secundare structurate complet dimensional. Printre acestea se numara Ken Stott si Patricia Clarkson, ca si parintii lui Dex, si Rafe Spall si Romola Garai ca si sufletele ce par, cel putin pe hartie, ca fiind jumatatile perfecte ale lui Dex si Emma.

Cand personajele centrale sunt prezentate impreuna, accentul se pune pe  temperamentele si mediile lor contrastante. Ea este serioasa, tipul soarecelui de biblioteca care provine dintr-o familie modesta (familia nefiind prezentata deloc), in timp ce el este fermecator, iresponsabil si bogat.

Scherfing poate fi un regizor extrem de centrifugal, indepartandu-se din centrul naratiunii conventionale catre marginile neslefuite, unde se intampla lucrurile interesante. Punctul de vedere excentric si ritmul atipic sustin filmul printre momentele de banalitate si ii sustin unele defecte, precum sensul superficial acordat istoriei. 

In incercarea de a nu dezvalui prea multe, ceea ce se intampla aproape de finalul filmului „One Day” este ceea ce va avea un efect decizional asupra opiniei generale despre film. Pe de-o parte, este posibil ca acest punct culminant sa fie prevazut chiar de la inceput sau sa fie considerat extrem de fermecator. Pe de alta parte insa, este posibil ca excesul sentimental sa ruineze spiritul si delicatetea filmului “One Day”.

Noemi Szoke