Amorul se vorbeste!

De ce? Pentru ca actul sexual nu e numai sarut, mangaiere, penetrare, ci mai ales punerea in actiune a tuturor simturilor: vazul, pipaitul, mirosul, gustul. Toate aceste senzatii ajung la creier. Acolo se afla statia de amplificare si integrare a placerii.

Vorbele spuse in timp ce faci dragoste intensifica explozia simturilor, amorul vorbit produce o bucurie inzecita, caci vorbele sunt percepute de creier, iar creierul este principalul organ al sexualitatii la om.

In dragostea pe apucate, cuvintele nu mai incap, totul se consuma rapid, iepureste. In relatiile de lunga durata sprijinul verbal este absolut necesar. De cele mai multe ori, in intimitate, a spune lucrurilor pe nume, a spune ce faci, a spune ce vrei, inseamna un puternic excitant. Bucuria dragostei trebuie exprimata si in cuvinte. Dragostea necesita un "menu" complet din care nu poate lipsi vorbirea, caci, doar se stie ca "vorba dulce, mult aduce!".

Bineinteles, nu toti suntem mestesugari in ale cuvintelor. Unii dintre noi am prefera sa ne exprimam mai mult prin gesturi, sa gasim o exprimare pragmatica a iubirii. Sunt multi cei care nu sunt mari amatori ai declaratiilor, care se simt stanjeniti sa vorbeasca despre sentimentele lor. Pentru ei de multe ori un gest, un cadou, o atitudine – este intruparea cea mai fireasca a afectiunii.

O relatie armonioasa se bazeaza uneori si pe jocul de contraste – poate el e mai taciturn si ea extrovertita, sau invers. Oricum, intotdeauna unul dintre ei va da glas sentimentelor, le va numi, le va face palpabile cu gandul pentru a rapi ceva din efemeritatea lor.

Cum spuneam, nu toata lumea poseda mestesugul vorbelor – dar in dragoste acesta nu este un dezavantaj. Pentru ca ceea ce conteaza cel mai mult este sinceritatea: un "te iubesc" spus din inima valoreaza mai mult decat un poem castigator de premii.

Poezia personala, din viata si limbajul fiecaruia – este cea care ne coloreaza existenta. O putem imbogati, recunoaste, savura mai profund daca ne aplecam si asupra poeziei mari, poeziei universale, a celei care nu se adreseaza nimanui ci tuturor deodata. Sa dam Cezarului ce-i al Cezarului.

Poetii sunt "specialisti" in gasirea acestor rasfaturi dulci, ale "cuvintelor potrivite", sunt cei care, cu rabdare de ceasornicari, descompun sentimentele fulgeratoare in sute de rotite mici – cuvinte – pe care le putem asambla apoi fiecare in sufletul nostru.