SexExpress

Era barbatul Armani, zeul adus de arome de santal si bergamota, jumatate amant-jumatate parinte, la statuia caruia ma inchinam de fiecare data cand barbatii-inca-baieti de aceeasi varsta cu mine ma exasperau cu iesirile lor imature.

Vi s-a intamplat vreodata sa va intalniti cu o fantezie de-a voastra in carne si oase? A mea era acolo, eram asezati unul langa altul, laptop langa laptop, doi pasageri in vagonul restaurant, intr-o calatorie scurta, mult prea scurta. Ma udam numai uitandu-ma la mainile lui mari, viguroase, la manichiura fina, la mansetele impecabile. Daca trageam mai puternic aer in piept simteam ca ametesc respirandu-l.

Visam ca strabatem tinuturi inghetate prin nopti fierbinti, in intimitatea unei cusete de Orient Express, si genunchiul meu s-a apropiat aproape involuntar de al lui. Trupurile noastre se atingeau deja pe o suprafata oricat de mica, ma simteam anulata, concentrata in doar 3 centimetri patrati de epiderma.

Lumea era suspendata undeva inainte si in urma senzatiilor. Nu stiam daca simte la fel sau ignora cu desavarsire apropierea mea. Pana cand bratul lui s-a lipit de al meu pe spatiul ingust de pe manerul scaunului. Am avut atunci intuitia a tot ce avea sa se intample, a tot ce trebuie sa se intample.

M-am ridicat usor, cu miscari languroase, mangaindu-i promitator mana cu o miscare invizibila pentru restul calatorilor. Am iesit pe culoar si m-am indreptat spre cuseta mea de o persoana. Am lasat usa intredeschisa si m-am sprijinit de perete. Dupa nici doua minute a aparut, m-a invaluit intr-o privire magnetica si a inchis usa in urma lui. Nu am rostit niciun cuvant, buzele noastre cautau altceva. A inceput sa ma mangaie si sa ma sarute, mi-a desfacut cu miscari sigure camasa si mi-a rasfatat sanii. A coborat apoi din ce in ce mai mult, pana cand m-a facut sa urlu de placere. Eram pe jumatate dezbracata si savuram senzatia de a sta asa, ravasita si expusa, in mainile cavalerului complet imbracat in armura lui de om de afaceri. Asa m-a si posedat, luandu-ma in brate si sprijinindu-ma de zid, in miscarea sacadata a rotilor pe sine. La sfarsit, gemetele noastre s-au suprapus cu un suierat lung al trenului, la iesirea din tunel. 

Cand m-am intors in vagonul restaurant zeul Armani era tot acolo, nemiscat. M-am asezat langa el, am deschis laptopul cu suprafata de lucru la vedere si am inceput sa scriu aceste randuri.