Sex pe banda. Desenata.

Traditie + tehnologie = noua pornografie 

Japonia e celebra pentru felul in care reuseste sa imbine traditia si inovatia, iar hentaiul nu face exceptie de la aceasta regula. Originile sale vin de undeva de pe la 1300, momentul de aparitie al desenelor erotice pe nume Shunga. Mai mult decat atat, povestea acuplarii lui Sandy Bell cu sani de Pamela Anderson cu niste caracatite hi-tech are un corespondent cultural de inalta clasa. E vorba de o celebra "shunga" de pe la 1820 numita "Visul sotiei de pescar" si apartinand celebrului Hokusai.

De toate pentru toti, de toti pentru toate

Ce gasim in desenele hentai? Destul lucruri la care ne sta mintea si mouse-ul in loc. De la sado-maso, exhibitionism, androgini pana la sex tentacular (specialitate cu caracatite & altele de genul), SF, horror, pedofilie, bestialitate, coprofilie si multe altele.

In mare, hentaiurile se impart in doua categorii importante: cele pentru heterosexuali (abreviate "het" de catre cititori) si cele homosexuale, la randul lor impartite in "yaoi" (homosexualitate masculina) si "yuri" (lesbianism).

In hentaiurile "gay", se intalnesc tipare sexuale mai aparte. Intr-un "yaoi" intalnim deseori personaje stereotip, care intrupeaza un anume model erotic, imaginar sau real. "Bishonen" – in traducere "baiat dragut" – este o fiinta cu sex ambiguu. "Biseinen" ("barbat frumos") – este un personaj cu o prezenta masculina mai pronuntata, pe cand "oyaji" ("tatic", "unchiu'") este un barbat intre doua varste.

Hentaiurile "yuri", axate pe interactiuni lesbiene, sunt mai putin realiste decat cele "yaoi". Protagonistele "yuri" sunt numite "bishojo" – in traducere "fata draguta".

Incercand sa luam desenele animate in serios

Descoperim ca fenomenul hentai are implicatii sociale si psihologice profunde. Multe voci critica perpetuarea unor modele fizice total nerealiste, atat feminine cat si masculine. Ochi mari, picioare lungi, sani enormi, gurite de Lolita.
Toate aceste reprezentari, ar motiva producatorii, nu sunt altceva decat proiectii ideale are creatorilor, oferind o evadare din realitate intr-un univers mai atractiv.

Intr-adevar, desenul animat prezinta datele unei atractivitati "safe", pentru ca animatia aminteste tot timpul ca avem de-a face cu un joc al imaginatiei, ca lucrurile prezentate nu se intampla in realitate. La toate acestea se adauga inocenta cu care asociem implicit orice forma de animatie – obisnuiti fiind cu ea din frageda copilarie. Aceasta candoare de fond se imbina cu incarcatura erotica a hentaiului intr-un melanj usor psihanalizabil.

In orice caz, limitele se incearca a fi mentinute, cel putin in ce priveste hentaiurile tiparite. In conditiile in care aproximativ jumatate din cartile vandute in Japonia sunt de tip manga, dintre care multe cu continut pornografic, autoritatile se straduie sa le monitorizeze si sa sanctioneze eventualele anomalii. Un exemplu ar fi cazul lui Monotori Kishi, scriitor si desenator de hentai manga japonez. Acesta a primit in ianuarie 2004 o condamnare la un an de inchisoare pentru continutul benzii desenate "Misshitsu" ("Camera de miere").

In cazul Internetului, un control la fel de atent este aproape imposibil. Ramane la alegerea fiecarui utilizator sa se "protejeze". Si totusi, continuam sa ii spunem "lume virtuala"…

Sainara!