Gelozia ca stare

In doi

Gelozia ca stare

Dar sa vedem cum este abordata gelozia de catre diferite cupluri. Putem sa spunem ca atunci cand este resimtita ca deranjanta pentru unul sau pentru amandoi, vorbim de un simptom al cuplului. desi este deranjanta, sunt multe cupluri care ajung sa se comporte ca si cum ar fi natural sa sufere.

Permanent, realizeaza ca nu le este bine si totusi ajung sa se obisnuiasca cu acest lucru. Este ca si cum pe cineva ar durea maseaua dar nu face nimic si prefera sa se obisnuiasca cu acest lucru spunand – „E! E normal sa ma doara, doar am dinti”. Sunt multe familii in care situatii incredibile din afara, sunt traite fara ca cineva sa realizeze ca este dureros, ciudat, etc. Daca este o stare care provoaca placere, atunci nu vad de ce cineva ar trebui sa actioneze cumva.

Tendinta cuplurilor geloase este ca, de fiecare data, post-conflict, sa isi promita ca acest lucru nu se va mai repeta. Lucru imposibil si pe care nu-l crede nimeni.

Alte cupluri isi propun sa actioneze prin vointa. O cale care nu poate avea succes pentru ca vointa este ceva constient iar problema geloziei depaseste cu mult cadrul dat de gandirea omului. Este irationala si are o forta cu mult mai mare decat cea a vointei si ratiunii. Aici ne aflam in situatia dependentului care incearca sa se lase de alcool, tigari, droguri, etc. Este pus in situatia sa actioneze mereu printr-o constrangere personala care nu are succes pe termen lung.

Alte cupluri actioneaza prin delegare. „Tu esti gelos / geloasa – mergi si te trateaza”. Cu alte cuvinte, unul din ei este de vina si celalalt nu. Cand un pacient vine cu aceasta problema, la prima sedinta se remarca ca el vine trimis si intentioneaza / spera / doreste sa ii spun ca nu e adevarat. Iar cu raspunsul meu sa mearga acasa, la partener, si sa ii spuna – „Vezi, eu nu am nicio problema”. Situatia parand in acest moment inchisa. Acest gen de cupluri actioneaza dupa sistemul „Ba tu, ba tu” dand in permanenta vina unul pe celalalt.

In opinia mea sunt doua situatii in care gelozia poate sa fie tratata, evident cand exista un deranj. In prima din ele o persoana constata ca are o problema, ca ceva din ea insasi nu este corespunzator cu ceea ce se intampla. Ca nu poate controla ceea ce face, simte si ca resimte deranjul. „Ideal” (cu ghilimele ca nu e nicicum o situatie ideala) este ca atunci cand gelozia se asociaza cu alte teme, cu observarea unei stari de anxietate sau depresie ajunge sa devina o tema. Aceasta persoana este capabila sa actioneze pentru a se trata. Ea merge la un psihoterapeut si face demersul sau pentru scopurile sale.

Cea de-a doua situatie este mai fireasca. Un cuplu ajunge vorbind unul cu celalalt la concluzia ca exista o forta care ii impiedica sa se simta bine impreuna. Ei observa ca sistematic nu se mai inteleg, ca nu mai pot sa fie impreuna asa, ca certurile sau crizele de gelozie sau indesit si ca au o dificultate pe care o pot trata impreuna. Este o forma de abordare mai rara si care necesita o capacitate de autoobservare. Eu cred ca aceste cupluri sunt capabile sa faca o psihanaliza de cuplu sau individuala si sa reuseasca in ceea isi propun. Dar subliniez ca accentul pica pe o conlcuzie proprie, pe o constatare adecvata a situatiei.

Situatia obisnuita cu care ma intalnesc este cea in care un cuplu aflat in pragul destramarii incearca sa actioneze pentru a salva ceva demult pierdut. Este ca si cum Titanicul s-a lovit deja de aisberg iar acum incearca sa actioneze pentru a salva nava. Lucrul este dificil si aproape imposibil, de multe ori. Uneori functioneaza iar ei reusesc sa fie impreuna din nou. Totusi, in aceste momente, este dificil iar daca daca momentul de maxima criza este parcurs cu bine atunci apare o posibilitate ca un cuplu sa fie bine impreuna.

Psihoterapeut Claudiu Ganciu



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou