Egoism si iubire

Dar iubirea excesiva fata de sine, ii face de cele mai multe ori sa sufere cei din jur. Nu in zadar unii socot ca „cel mai aproape de mine sunt eu insumi”.

Altii sunt de parere ca oamenii trebuie sa sufere indeajuns de mult intr-o relatie, ca sa ajunga dezamagiti de toate relatiile. Suna ingrozitor, nu? Trebuie sa sufere destul de mult intr-o relatie, pana sa se trezeasca si sa spuna : "gata! m-am saturat!"

Adevarul e ca exista, clar, o cale mai buna de a trai, decat dependenta de alta fiinta umana. Cand ajungi sa fii dependent de persoana de langa tine, de starile ei de spirit, de obiceiurile ei, chiar si de mangaierile ei, e clar ca ceva nu e in regula. Dar cand mai si suferi, deja e prea mult.

„Judecand dupa criterii morale, ai zice ca iubirea e o forma altruista de relationare, iar sexul este o forma de erotism bazata pe egoism”, sustine  dr. Cristian Andrei. Exista tulburari de dinamica sexuala care au la origine incapacitatea unuia dintre parteneri de a simti placerea (ahedonie).

In terapia pe care medicul o aplica unui astfel de pacient este inclusa si reconstituirea formei primare de egoism pe care se bazeaza psihicul unei persoane, pentru ca aceasta sa regaseasca placerea in relatiile sexuale.

Barbatul a fost inuman fata de femeie timp de secole, si aceasta atitudine a rezultat din cauza comparatiei in urma careia s-a ales cu un profund sentiment de inferioritate. Cea mai mare problema: femeia poate sa devina mama, ea este capabila sa daruiasca viata, si barbatul nu. Acesta a fost inceputul complexului de inferioritate – natura isi are bazele in femeie, nu in barbat.

Mai mult, in diverse domenii ea e mai puternica decat el. Femeile sunt mai rabdatoare, mai tolerante decat barbatii. Femeile sunt mai putin violente decat barbatii. Putine sunt femeile care comit crime. Barbatii ucid, pornesc cruciade, se pregatesc mereu de razboaie, inventeaza tot felul de arme mortale – bombe atomice, arme nucleare. Femeia este in afara acestui joc al mortii.

Nu este intamplator ca barbatul a inceput sa se simta intrucatva inferior, asa ca barbatul a apucat sa impinga, in mod artificial, femeia spre inferioritate.

Femeile afirma despre partenerii lor ca sunt egoisti. Exista mai multe atitudini ale acestora care justifica intr-un fel acest calificativ. Barbatii par mai impasibili la mesajele afective trimise de cei din jur. Ei sunt mai interesati de placeri precum cele rezultate din mancare, bautura, jocuri, comoditate si tot ei sunt acei care fac dragoste fara sa se gandeasca prea mult la placerea partenerei, intorcandu-se dupa aceea cu spatele. Egoism curat!

Din punct de vedere bilogic, masculul oricarei specii de mamifere este acela care cauta sa-si conserve energia si sa-si promoveze materialul genetic; de aceea ele este dispus sa intre in competitie cu alti masculi, iar cand este sigur de femela lui, sa se implice cat mai putin in evenimentele din jur. De aici, deducem ca, pentru ca un mascul din specia noastra sa renunte la egoismul sau, este necesar sa pluteasca la orizont o potentiala confruntare cu alti masculi.

Barbatii ne fac fericite, ne iubesc, ne rasfata si fac multe lucruri frumoase pentru noi dar, nu vor renunta in ruptul capului sa fie egoisti. Sunt egoisti, in primul rind pentru ca,  asa au fost crescuti, majoritatea: in ideea ca totul li se cuvine. De mici copii, in unele regiuni ale tarii, baiatul unei familii in care exista si cel putin o fetita este favorizat. Ca e baiat.

Apoi, gresim in educatia lor, noi ca mame. Sa nu isi stringa farfuria ca…e baiat. Sa nu ne ajute in casa ca " ce sa caute el cu aspiratorul? Doar e baiat!"

Doar iubind, egoistul se depaseste pe sine, depaseste universul inchistat in care traieste, se revarsa in exterior catre celalalt; nu mai traieste pentru sine, ci incepe de abia acum sa traiasca – cand traieste pentru altul.