Cupluri din toate tarile, vorbiti-va!
In doi
Regula de aur a unei relatii reusite: o buna comunicare. Usor de zis (de comunicat), greu de facut.
Cum se poate imbina vorbaria cu misterul atat de important de mentinut intr-un cuplu? Ce ar trebui si ce nu ar trebui sa impartasesti cu iubitul tau? De unde apar neintelegerile si cum pot fi solutionate?
Un lucru e cert: discutiile cu el nu trebuie sa inlocuiasca chat-ul zglobiu si complet dezinhibat cu prietenele, dar nici nu trebuie filtrate prin strategii de cucerire invatate cine stie de unde.
E bine sa fii increzatoare in faptul ca totul se poate discuta si solutiona astfel, dar nu trebuie sa faci exces de confidente si detalii atunci cand nu ti se cer. In acelasi timp, a-ti inhiba replicile gandindu-te mereu daca e bine sau nu sa vorbiti despre un lucru sau altul, creeaza in timp o frustrare a comunicarii nesincere.
Lucrurile trebuie luate pe rand. Incetul cu incetul cei doi parteneri acumuleaza informatii unul despre celalalt, intr-un ritm firesc. Daca el iti cere detalii despre culoarea paturicii tale preferate cand erai mica, acest fapt nu poate decat sa te bucure si ii vei raspunde cu placere. Demonstreaza interesul lui fata de tine si o curiozitate… neobisnuita:). Daca asta nu se intampla insa, nu e cazul sa ii impui capul de la inceput cu astfel de detalii… suplimentare. Cu atat mai putin ar trebui sa ii povestesti despre fostii tai prieteni sau eventual sa ii mai si critici.
Pentru ca o relatie sa se poate infiripa ea trebuie sa aiba timp si loc sa respire, in aerul noutatii absolute. Daca vei incepe sa ii povestesti de la inceput despre fosti si probleme sentimentale, vei crea un anume tip de tensiune legata de asteptari, si vei "ingreuna" inutil relatia.
In timp, cu siguranta se va ajunge si la confidentele amoroase, dar ele vor veni de la sine, ca urmare a increderii si afectiunii, fara sa serveasca drept semne de… circulatie a sentimentelor. Mai ales la inceput, astfel de "semne de circulatie" vor stingheri senzatia de libertate si de nou a partenerilor.
In orice caz, a vorbi prea mult este un risc aproape la fel de mare cu a vorbi prea putin. Pana la urma, totul se reduce – ca in fata preotului – la un "da" sau "nu".
