Cu ochii larg inchisi

Se pare ca sentimentul dragostei suprima activitatea unor zone ale creierului. Fie ca este vorba de o dragoste romantica sau de o dragoste interesata, efectul este asemanator: materia cenusie se afla in stand-by!

Dar poate pana la urma stiinta sa explice sentimentul dragostei? Unii sustin ca dragostea nu ar trebui explicata nicicum, ci traita, simtita. Si daca totusi vrem sa stim ce inseamna dragostea, putem citi un sonet scris de Shakespear, putem asculta o sonata de Rachmaninov sau citi un roman semnat Jane Austen.

Cu toate acestea, nici teoriile stiintifice nu trebuie neglijate, mai ales cand ele sustin ca ne pot explica de ce, de foarte multe ori, nu reusim sa vedem defectele persoanei iubite.

Dragoste mare! Ne trezim dimineata razand cu gandul sa ne surprindem jumatatea cu un mic dejun copios. Am face orice numai sa-i fim pe plac, iar relatia sa dureze pana la adanci batraneti.

Poate ca respectivul ignora gesturile noastre tandre si dorinta de a-i intra in gratii, dar nu ne dam batute. Nu! Continua sa afisam un zambet larg si sa ne indreptam toate gandurile catre barbatul nostru "perfect".

Fie ca intarzie seara la cina, fie ca e in oras cu baietii pana noaptea tarziu, fie ca ne-am indepartat de prietene pentru ca el le gaseste prea increzute sau pur si simplu nu are chef de ele, fie ca nu ne surprinde cu niciun gest tandru sau nu apreciaza dragostea noastra, noi nu ne lasam si continuam sa iubim!

Asa se intampla cand dragostea ne orbeste, cand nu mai suntem "noi" asa cum eram odata, cand ne schimbam pe zi ce trece si cand de fapt nu vedem nimic din ce ar trebuie si gasim numai laude la adresa barbatului de langa noi.

"De langa noi" poate ca e cam mult spus, mai ales ca de multe ori e acolo doar fizic, iar gandurile ii zboara prin alte locuri.

De multe ori am "inghitit" pe nerasuflate minciuni grosolane, gen "lucrez pana tarziu", "ma vad cu baietii la o bere", "ma duc sa o ajut pe mama", "sunt obosit, alta data", "n-am auzit telefonul cand ai sunat", ne-am bosumflat pe moment, dar intalnirea cu el ne-a sters toata supararea ca o tasta "delete".

Am stricat poate prietenii pentru ca ne spuneau purul adevar si ne-am trezit la realitate mult prea tarziu, debusolate si singure.

Facem apoi radiografia unei relatii esuate si nu ne vine a crede cate lucruri s-au petrecut in "lipsa" nostra. Cate nedreptati am indurat inutil, cate sfaturi am neglijat si cate minciuni am trecut cu vederea.

Am vrea sa dam timpul inapoi, sa intram in cadru si sa spunem raspicat "stop!". Dar nu se poate, iar treaba asta ne deprima mai rau ca sfarsitul unei relatii ce oricum era sortita esecului.

E greu sa ai ochii larg inchisi ca mai apoi sa te trezesti izbit in plin de realitate. "Eu unde eram?" poate te intrebi. Erai in lumea ta ideala, cu iubitul ideal, nicidecum cu respectivul, in relatia reala. Era doar o iluzie, frumoasa ce-i drept, dar tot o iluzie.

Ca am fost inselate, ca am fost tratate cu indiferenta, ca nu am fost alintate si iubite, sustinute si incurajate. Astea sunt motivele pentru care dragostea chiar doare atunci cand vezi numai ce ai vrea sa vezi.

Ne facem mustrari de constiinta si ne gandim ca aveam obligatia fata de noi sa vedem ca nu este el "the one".

E bine, totusi sufletul are puterea de a se regenera, timpul vindeca rani adanci si mai tarziu avem dorinta de a o lua de la capat, de a ne arunca in valtoarea amorului, dar mai precaute, mai retinute si mai dornice sa primim afectiune, nu numai sa dam.

Deschide ochii pana nu e prea tarziu!