2 mituri ale legii cererii in cuplu
In doi
Oricat de bine iti merge in relatia de cuplu in acest moment, asta nu te scuteste de posibile momente dificile in viitor. Poate ca suna infricosator, dar e de preferat sa-ti insusesti abilitati cu care sa poti face fata la orice. Ceea ce face diferenta intre ce a fost si ce va fi este dezvoltarea ta personala, pentru ca, prin ea, poti acumula modalitati diferite de raportare la situatiile dificile.
De asemenea, dezvoltarea personala te poate ajuta sa te eliberezi de eventualele comportamente, mostenite sau dobandite, care, fie te impiedica sa fii disponibila, fie iti altereaza relatia de cuplu.
Stabileste constant echilibrul intre a da si a primi ( legea cererii si a ofertei) intre tine si partenerul tau! Intr-o relatie de cuplu, schimbul de afectiune nu mai este atat de usor de stabilit ca in cazul relatiei dintre copil si parinte. Partenerii au de munca serios pentru a stabili si a mentine schimbul de afectiune.
Cu totii avem nevoi si asteptari. De implinirea acestor asteptari, de cat de satisfacuti suntem, depinde starea noastra de bine. Si intr-un cuplu, realizarea asteptarilor noastre depinde de raspunsul pe care il primim de la partener.
Pentru a avea o relatie armonioasa este nevoie sa depasim doua mituri “impamantenite” in mintile noastre:
1. Daca celalalt m-ar iubi, ar face tot ceea ce eu astept fara sa ii cer macar
Multi dintre noi avem credinta ca daca cerem ceva, ceea ce primim nu are valoare. Asteptam sa ni se satisfaca asteptarile, fara sa facem nimic pentru a le impartasi. Dar realitatea este ca ceilalti nu ne pot citi gandurile intotdeauna. Bineinteles ca dupa o perioada de relatie, partenerii se cunosc destul de bine si uneori se pot intelege “din priviri”, ca si cum si-ar citi intr-adevar gandurile. Dar cum suntem fiinte caracterizate de schimbare permanenta, a ne astepta ca celalalt sa stie pentru noi este nerealist, chiar daca poate ramane un vis frumos si romantic sa traim langa o persoana care ne satisface toate asteptarile fara ca noi macar sa cerem.
2. A cere este egoist
Societatea valorizeaza mult “a spune da” si altruismul exprimat prin “a da”, mai putin “a cere”. In acest fel unii oameni tot dau, fara sa ceara nimic pentru ei, se “sacrifica”. Si pentru ca nu se autorizeaza sa ceara (uneori nici macar sa primeasca), nevoile lor sunt nesatisfacute. Si de cele mai multe ori, nevoile nesatisfacute genereaza nemultumire, nemultumire pe care o vor impartasi din plin cu cei dragi, pe care ii iubesc atat de mult, dandu-le, pe langa afectiune, si o mare parte din nemultumirea lor, uneori fara ca acest lucru sa fie un proces constient.
Este adevarat ca “a da” poate alimenta imaginea buna de sine, ne poate face sa ne simtim superiori sau sa ne valorizam capacitatea de sacrificiu. Insa in final nevoile noastre tot nesatisfacute vor fi, daca dam prea mult si nu stim sa si cerem.
Daca perspectiva de familie spune ca, in cazul relatiei parinte-copil, principiul este “parintele da, copilul primeste!“, in relatia de cuplu, principiul este “mentine echilibrul intre a da si a primi”, iar acest principiu trebuie respectat de ambii parteneri.
