Un pacat mic, irezistibil
Drumul spre centru
La coltul blocului, in toaleta de la serviciu, in umbra sau in plina zi, barfa nu se lasa prea mult rugata. Trece firesc de pe buzele “binevoitorilor” in urechile tale, pentru a decola mai tarziu de pe buzele tale in urechile altora dispusi sa o asculte.
Din nou, de acord. Cu mentiunea ca, incurajand defularile de acest fel, pierdem din maturitatea caracterului, caci barfa nu este compatibila cu asumarea responsabilitatii pentru cele afirmate. Poate ca, in timp ce susotim cu ochii pe victime, ne trec prin cap posibilele consecinte (de la pierderea simpatiei persoanei respective pana la procese de calomnie…) insa preferam sa ne pastram fapta in umbra, acolo unde ii prieste barfei cel mai bine. Printre consecintele ce se rasfrang asupra altora se numara pierderea credibilitatii, a prietenilor, a locului de munca, in functie de aspectele rusinoase depistate in viata personala.
Acei prieteni pe care unul ii pierde, altul ii castiga: barfa actioneaza ca lipici intre indivizi cu apetit pentru cancanuri. Prieteniile pe care ti le atrage se pot intoarce oricand impotriva ta, atunci cand unitatea data de barfa se destrama.
Poate ca barfim si din alte motive decat cele enumerate pana acum. De plictiseala, daca nu de altceva. Se pare ca raul e mai putin plictisitor decat lucrurile de lauda si paiul din ochiul altuia mai vizibil decat cel propriu. Exact pentru aceste momente in care ne plictisim sunt create revistele si tabloidele in care suntem informati, de obicei pe tonuri malitioase, despre fapta lui cutare: politician, vedeta, om public in general.
Si oamenii publici sunt tot oameni si barfa ramane tot barfa, chiar daca participi la ea pasiv. Statisticile ne incurajeaza: “este in firea umana sa vezi mai intai partile rele”. Tendinta de a crede mai degraba barfa decat adevarul este intarita de toti cei care cred ca este doar un pacat mic, de duzina.
Si atunci, de ce ne-am mai rusina? Pentru ce atatea batai de cap?
Pentru ca, avand defecte ca toti ceilalti, am putea sa ne concentram la repararea lor. “Descoperim în cugetul nostru ceea ce ne ascund ceilalti si recunoastem la altii ceea ce ascundem de proprii nostri ochi(L. de Vauvenargues)".
Si pentru ca un pacat mic practicat zilnic poate sa devina o trasatura de caracter si un stil de viata.