Mos Gerila a murit
Drumul spre centru
“Nu crede in miracole, bazeaza-te pe ele.” – Murphy. Aceste randuri se inspira dintr-o nesuferita lozinca de origine comunista: “Decembrie este luna cadourilor”. Luna in care incepe sa ti se ridice parul in varful capului: “Trebuie sa iau cadouri pentru mama, pentru tata, pentru colegie, pentru, pentru …”.
In plina glorie a lui Santa Claus capitalist, ne confruntam inca cu spaime vechi si personaje neverosimile, riscand sa pierdem adevaratul spirit al Craciunului.
Pot sa inteleg faptul ca o anumita gandire politica cerea spalarea creierului natiunii si, pe cat posibil, si a sufletului sau. O formula comerciala precum "luna cadourilor" avea rolul sa declaseze semnificatia crestina a lunii decembrie. Marketingul zilelor noastre reuseste mult mai bine acest lucru, nu cu forta ci cu seductia cartoanelor colorate, aprinzand luminite pofticioase in ochii cumparatorilor. Oponentul modern al asepticului Mos Gerila este durduliu si prietenos cu firmele momentului, se imbraca in rosu si face “Ho! Ho! Ho!”. Il cheama Santa Claus si tare se mai bucura cand il vizitezi la hypermarket.
Ce nu pot sa inteleg este cum a prins asa de bine imaginea lui Gerila cel rosu in obraji precum steagul sovietic si a celor 30 de zile incarcate de cadouri, de o mai credem -nemarturisit- si in ziua de azi? De ce o mai acceptam, chiar si cand avem libertatea de a o inlocui? Cum se face ca decembrie e “luna cadourilor” si nu ”luna celei mai importante sarbatori crestine”, sau cel putin, “luna daruirii”. O noua formulare in care avem dintr-o data libertatea de a reflecta la semnificatia gestului de a darui (mai degraba decat la ce facem cadou). Inca un motiv impotriva grabei de a pune obiecte in cosurile de cumparaturi .