Happy end sau doar end?

Drumul spre centru

Happy end sau doar end?

Ador povestile cu happy end. Si oare cine nu? Dar oare de ce doar acele povesti merita povestite? Oare cine decide ce este un happy end sau unde este de fapt sfarsitul? Oare povestile care nu au avut norocul unui asemenea final nu merita a fi povestite, scrise, spuse?

Cand ne confruntam cu un final? Poate pare absurd, dar e greu de identificat cateodata. Da, este 31 decembrie 2009, clar este sfarsit de an, dar oare cum este acest sfarsit? Fericit, dezamagitor, satisfator, bun, rau?

Aprecieri zadarnice… totul este o vanare de vant cum ar zice cantaretul, totul este interpretabil si de aici devine lipsit de insemnatate…

Cand stim ca s-a sfarsit? Si ce s-a sfarsit?

Cand decidem intr-o dimineata la o cafea ca e timpul sa luam decizii grave si serioase? Sau cand recitind un mesaj sau o scrisoare veche realizam ca timpul a trecut nemilos peste noi secatuindu-ne de orice amintire? Cand ne simtim sufletul gol si lipsit de caldura? Cand suntem alungati brutal si crud? Sau cand razele soarelui intr-o zi de iarna ne umple de speranta in ceva mai bun?

In fiecare sfarsit de an dorim ceva mai bun, cine ar fi nebun sa vrea mai rau? Cel mult la fel de bine, dar nu ne amagim cu ideea a acelui lucru incredibil ce se va intampla in noul an de parca in acel an nu tot noi vom fi protagonistii aceluasi film tragic-comic… de parca in secunda aceea, dupa 10, 9, 8… 1 si un "La multi ani!" totul se va transforma.

E doar un final si un reinceput care va avea la randul lui un final, de fapt nu se incheie nimic, este un final inchipuit de noi pentru ca noi sa putem spera in ceva mai bun si nou, pentru ca daca totul ar fi o continua existenta nu ar mai exista scopuri, teluri, planuri sau poate nu atat de multe si atat de bine conturate la fiecare inceput de an.
 
Incerc ca nu mai fac planuri, sa realizez o continuare, un liant intre ce este si ce va fi si in momentul acelei numaratoare inverse sa nu mi se deruleze in minte tot ce fost mai rau in anul trecut, urmat de multe sperante si planuri.
 
Arunc si ard in mintea mea lista de planuri pentru 2010 si vreau echilibru si stabilitate.

Nu exista final, exista doar trecerea timpului care ne amageste ca ceva se incheie pentru ca suntem niste fiinte slabe, pentru ca altfel ar fi mai greu de suportat prezenta atator sentimente, trairi, dureri stranse pe parcursul a atator ani, mai ales cand toate sunt prezentevin acelasi timp, adunandu-se precum nisipurile, strat peste strat.

Poate ca aceste straturi ne-ar aduce in fiecare an cu un pas mai aproape de nebunie, dar prietenul nostru TIMPUL le vindeca si le rezolva pe toate.



Tag-uri: , ,

feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou