E vremea sa iubim

Pentru mosii nostri, nicio sarbatoare nu era impotriva mersului firii. Perioada sarbatoririi Dragobetelui isi avea corespondent in reluarea vietii frenetice a naturii, trezirea la viata a plantelor si a animalelor, goana dupa pereche. La oras, pierdem foarte usor contactul cu natura, de multe ori nu avem nici macar un copac in fata blocului, sa-l vedem cum infloreste, iar excursiile prin parcuri sunt presarate cu tot felul de "aventuri" urbane.

Ce s-a pastrat din acest obicei (pagan, ce-i drept, dar autentic in alte vremuri) este instinctul de imperechere. Despuiat de fiorii asteptarii, arzand toate etapele pudorii, ritualurile de curtare sunt mult mai seci pentru cei care traiesc povestile de dragoste moderne. Ringul de dans al hormonilor incinsi este in discoteca, un sarut este o banalitate, iar fluturasii in stomac- un cliseu.

Da, ziua Sfintilor Valentin este o sarbatoare catolica, iar ziua Dragobetelui, un vechi obicei rural, dar asta nu inseamna ca ar trebui sa renuntam la bucuria unei zile special dedicate iubirii. Noul poate sa coexiste cu vechiul si traditiile cu modernitatea. Important este ca cele doua sa fie lasate sa faca parte din tabloul identitatii noastre.  Nu ne mai alergam in contemporaneitate prin paduri, nu mai credem in magie – nici macar a dragostei, dar putem sa simtim bucuria ca vine inca o primavara pentru noi. Ca viata erupe inca o data si ca e de neoprit. Cate astenii s-ar mai vindeca daca am recupera bucuria…

Fiecare ar trebui sa isi caute propria solutie ca sa faca din ziua de 24 februarie o zi plina de veselie si pofta de viata. Nu doar cei tineri care isi cauta pereche, dar si toti ceilalti, care vrem sa ramanem tineri. Nu lasati emotia autentica sa se risipeasca!

Sa celebram iubirea, forta care perpetueaza viata. Cu flori, zambete, emotii, sa iubim.