A ferici inseamna a fi fericit
Drumul spre centru
Nevoia de fericire este o constanta a firii umane, sub orice nume s-ar ascunde aceasta, sub orice abordare am accepta-o in existenta noastra: o cautam neincetat.
Fericirea pare a fi o stare – sau o sumedenie de stari – ce se traieste mai degraba decat se descrie, insa aceasta nu ii descurajeaza pe oameni sa incerce sa o explice, cu orice pret. Specialistii declarati in cercetarea stiintifica a trairilor umane si-au pus ochelarii, si-au pregatit instrumentele si au inceput sa masoare, sa noteze si sa analizeze. Nu puteau sa lipseasca din acest demers nici psihologii, cu fine bisturie mentale si cu declaratii pe masura.
Pare-se ca, din inventarul instrumentelor psihologice, conceptul de inteligenta emotionala ar putea sa coreleze cel mai bine cu atingerea fericirii. De la managementul productiv al starilor emotionale, in beneficiul individului, pana la o intreaga psihologie a fericirii, nu le-a trebuit mult faimosilor “guru” americani sa inunde lumea cu un val masiv de optimism.
Cumva nejustificat, cred eu, optimismul lor “best-selling”, care intr-adevar, se vinde bine mai ales in curtile acelor oameni care au fost afectati de boli induse de modernism. Daca modernitatea a creat stresul, tot ea trebuia sa vina si cu o Solutie. “Ganditi pozitiv” este sloganul, “Cunoaste-te pe tine insuti” este instrumentul, “Fii fericit!” e finalitatea. Insa cele trei se cam contrazic.