Consum, deci exist!

Richmond, Gucci, Prada, Blahnik, Griffoni, Sonia Rykiel, Kokosalaki, Etro, Comme des Garçons, Armani, Alaya, Cavalli, Cerutti, Jacobs, McCartney, Mizrahi, Pucci, Tim Bargeot… Mă arunc în caruselul de brand-uri şi după zeci de rochii, deux pièce-uri, paltoane şi perechi de pantofi probate, după o "bătălie" cu hoarde de japonezi şi ruşi, după 6 ore de marş prin oraş ajung la hotel obosită, nervoasă, înfrântă şi fără nicio cutie, niciun pachet. Fără nimic!

Mai am doar două zile de stat în Paris şi n-am reuşit să cumpăr nimic din ce mi-am propus. Mă arunc dramatic pe canapea şi încerc să mă adun. Până la urmă nu e vorba decât despre cumpărături, mai sunt două zile (adică vreo 16 ore bune) şi am venit la Paris ca să mă relaxez!
 
Recunoşti scenariul? Dacă nu, înseamnă ca fie locuieşti într-un cătun uitat de lume, fie eşti bărbat şi preferi să-ţi trimiţi soţia sau prietena la cumpărături decât să stai ore întregi la shopping.

Şi în fiecare an e la fel. Plec la drum fericită că mă aşteaptă o mini-vacanţă prin magazine, înconjurată de mii de lucruri frumoase, din care unele vor ajunge în garderobă mea şi sfârşesc dezamăgită, obosită şi hotărâtă ca la începutul anului care va veni să mă las de acest sport…

Se spune ca în anii de după al doilea război mondial, actul de a cumpăra era unul raţional. Era vorba doar despre utilitate. Acum cumpărăm impulsiv şi de cele mai multe ori achiziţionăm lucruri inutile. Nu contează decât adrenalina aventurii de a cumpăra. Nu mai contează ce cumpărăm ci doar actul în sine este satisfăcător. Şi toţi suntem supuşi aceleaşi greşeli, nu-i aşa?

Pe de altă parte, nu-mi pot reproşa nimic. Nu e vina mea. Refuz să cred despre mine că sunt shoppoholică. Shopping-ul face lumea aceasta să meargă mai departe. Dacă nu credeţi asta, de ce imediat după 11 septembrie, Giuliani şi Bush şi-au împins concetăţenii la cumpărături? Şi toată lumea i-a ascultat. Inclusiv eu. Mi-am exprimat libertatea şi dreptul la democraţie şi am plecat la shopping.

Şi-apoi mai este şi o chestiune de gust. Dacă îţi place frumosul, cum să rezişti să petreci câteva ore bune înconjurat de obiecte finisate cu grijă de artist, expuse în adevărate catedrale ale consumatorismului?

Magazinele au început să semene din ce în ce mai mult cu muzeele, iar a merge la shopping devine încet, încet un act artistic.

Prada

Magazinul Prada din New York, de exemplu. Aici nici nu mai e vorba de haine. Important este modul în care fiecare potenţial client este transformat într-un turist retail. Construit în vechiul Guggenheim, magazinul are aerul unui muzeu în care sunt expuse rampe uriaşe de lemn, display-uri de pantofi şi instalaţii electrice – obiecte de artă. În cabinele de probă, nu sunt oglinzi. Video screen-uri îţi permit să te vezi din fiecare unghi iar pereţii de sticlă ai cabinelor devin opace în momentul în care deschizi uşa.

Comme de Garçons

Sau Comme de Garçons de pe Faubourg St Honore din Paris, un spaţiu care aminteşte de decorurile vizionare din filmele lui Kubrik: tavan din fibră de sticlă colorată, scaune computerizate care se învârt in permanentă, pereţi şi podea roşu strălucitor. Şi nici nu te-ai putea aştepta la un interior mai puţin spectaculos având în vedere că design-ul este semnat de Rei Kawakubo, fiul creatorului centrului Pompidou.

Colette

Să nu uităm de Colette, în acelaşi Paris, la câţiva paşi de Garçons. Un spaţiu underground unde poţi asculta muzica live a celor mai în vogă DJ europeni şi poţi admira creaţiile celor mai apreciaţi artişti ai momentului.
 
Şi mai puteţi spune că shopping-ul este un act frivol şi totul nu înseamnă decât achiziţie?

Şi dacă nici acest argument nu este suficient, ce spuneţi de ultima găselniţă în materie de artă – shop art, care are din ce în ce mai mult succes în galeriile new york-eze sau europene? Anul trecut la Tate Liverpool a fost inaugurată o astfel de expoziţie unde sunt prezente lucrări ca: Madison Avenue, Closing Down Sale, Bizar Bazaar, New Supermarket sau Chanel Special Meal! NO COMMENT…

Rem Koolhaas în cartea sa "Projects for Prada" spunea "In a world where everything is shopping and shopping is everything, what is luxury? Total luxury is NOT shopping".

Sunt în faţa magazinului Colette şi văd "The Buckle bag" al lui Roger Vivier, care se pare că va fi "LE sac" pentru sezonul toamnă-iarnă 07/08. Mă gândesc la înţeleptul Rem şi-mi spun: niciodată nu mi-a plăcut luxul opulent. Vreau geanta!