Feminitatea pe cântar

trase ca prin inel, ce se impun datorită unui aspect fizic mai mult decât agreabil şi unei promovări media adecvate.

Evoluţia în timp a idealului de frumuseţe feminină a cunoscut diverse dimensiuni,  în funcţie de caracteristicile culturale ale epocii respective. Cele mai vechi reprezentări  au rămas cele ale femeii-mamă, cu talia mică, şoldurile mari, bustul generos – simbol al fertilităţii şi abundenţei din inconştientul colectiv.

Societatea antică greacă a impus "proporţiile de aur" – probabil una dintre cele mai sănătoase concepţii aplicată dimensiunilor corporale, urmând ca în perioada renascentistă canoanele să fie permisive cu formele voluptuoase, "rubensiene". Bucuria a fost scurtă: după aprecierea formelor pline, care exprimau sănătatea, bunăstarea şi un statut social înalt al femeii, a urmat o perioadă în care moda şi-a impus nemilos voinţa. Este vorba de tirania corsetelor, care făceau din femeie o apariţie fragilă, cu o siluetă ireală de numai 15 cm circumferinţă, ideal estetic pentru care se plătea cu leşinuri frecvente şi cu o stare şubredă de sănătate, în general.

Salvarea a venit tot din modă, graţie creatoarei Coco Chanel, care a ajutat la mişcarea de emancipare, atât de sub tirania corsetului, cât şi de sub cea a propriilor prejudecăţi despre gen.

În secolul al XX-lea, o mentalitate diferită a pus accentul  pe o alură mai degrabă  atletică, pe un aspect fizic sănătos care să dea impresia de tonifiere şi elasticitate musculară. După care a proliferat aspectul androgin, următoarea imagine preferată în industria modei care a dat naştere la numeroase polemici referitoare la aspectul filiform, ce încurajează dezechilibrele alimentar-afective.

Aspectul  noului mileniu se presupune a fi pe măsura noii mentalităţi, cea a femeii independente, care emană forţă şi ştie să-şi folosească în mod eficient acest valoros capital care este imaginea. Atenţie însă la capcana excesului de imagine.

Tiparul fizic al frumuseţii reprezintă un stereotip al capitalului social, prin intermediul căruia se pot obţine anumite facilitări sociale – nu lipsite de importanţă, pentru care populaţia feminină este dispusă la diverse sacrificii. Sacrificii ce se pot dovedi total inutile dacă nu se ţine seama şi de numeroasele dezavantaje, începând din registrul psihosomatic până în planul social.

Astăzi se ia tot mai frecvent atitudine împotriva promovării unor imagini nerealiste, iluzorii, ale femeii idealizate. Ceea ce nu elimină atitudinile devalorizatoare faţă de propriul corp. În urma studiilor, trei din patru femei se declară grase, deşi numai una din patru este într-adevăr astfel. Aceste atitudini corelează îngrijorător cu numărul tulburărilor de alimentaţie, cu anorexia şi bulimia, la fel cum regimurile prelungite sunt legate de instalarea depresiilor.

Printre efectele psihologice mai pregnante se pot enumera scăderea stimei de sine, confuzia, lipsa controlului, furia, însingurarea, precum şi insatisfacţia ca stare de spirit permanentă. Cauzele: aşteptări nerealiste de la sine şi ceilalţi şi urmărirea perfecţiunii. Anxietatea datorată lipsei atractivităţii poate fi însoţită de apariţia unor maladii mentale.

Principalele surse ale influenţei sociale – fotomodelele, manechinele, vedetele media, propagă imagini ce sugerează existenţa perfecţiunii. Nici ele nu sunt scutite de aceste efecte, cu diferenţa că numeroasele vedete şi modele ce cad pradă exceselor bulimice sau privărilor anorexice reuşesc să fie plătite pentru asta.

Cercetările afirmă că, în ultimii 30 de ani, pe măsură ce greutatea femeii obişnuite a crescut, s-a înregistrat o scădere în greutate a participantelor la concursurile de Miss şi la modelele din Playboy. Unde sunt vremurile în care triumfa Marylin Monroe, cu a sa greutate de aproximativ 61 de kilograme?
       
Efectele negative ale stereotipurilor promovate prin intermediul mass-media sunt resimţite ca fenomen social. Căutând unicitatea, femeia are cele mai multe şanse să eşueze într-o confortabilă mediocritate, când alege ca modele imagini idealizate şi variaţiuni pe aceeaşi temă.

Oare cât timp se vor mai chinui urmaşele Evei să treacă prin patul îngust al lui Procust?