Q.E.D.

Chiar dacă în viaţă nu îţi mai dă nimeni note pe rezolvarea de probleme, efectele se resimt, în funcţie de felul cum obişnuieşti să le rezolvi. Nu orice rezolvare are un efect pozitiv. Dacă îţi pasă de consecinţele ce se răsfrâng asupra ta, dar şi a celorlalţi, ai puţin de gândit înainte să îţi sufleci mânecile şi să te apuci de treabă.

Principiul lui “las’ că merge şi aşa”- îl ştim, l-am întâlnit adesea, poate că ne izbim zilnic de el în diverse situaţii, însă nu îşi merită locul în viaţa noastră. Fiecare problemă care apare nu este, nici mai mult, nici mai puţin, decât o confruntare între resursele pe care le avem deja şi nişte cerinţe ale unei situaţii date. Această situaţie cere o reorganizare şi refolosire a resurselor în mod conştient şi creativ.

Aşadar, fără emoţiile didacticului “Ieşi la tablă!”, putem să aplicăm orice tipare logice sau, dimpotrivă, orice inovaţii mentale, unor situaţii aparent problematice, dar care se înfăţişează în viaţa noastră pentru a ne provoca la gândire. Problemele nu apar nicidecum ca urmare a unei voinţe divine, ci sunt pur şi simplu ocazii de a afla măsura puterilor noastre, nelăsând nici o clipă creierul să ruginească.

Asta, cel puţin în teorie. Ce se întâmplă adeseori în practică? Copleşiţi şi dezorientaţi, ne lăsăm orbiţi de interpretări greşite ale situaţiei, nu mai vedem pădurea din cauza copacilor.

Ce rămâne de făcut? O propunere este să priveşti lucrurile în perspectivă. Majoritatea problemelor aşa-zis comune, cele pe care le întâmpini frecvent în viaţa de zi cu zi, îşi găsesc mai uşor rezolvarea atunci când păstrezi asupra lor o privire de ansamblu.

Asta înseamnă exact opusul impulsului de a lăsa situaţiile problematice să se adune într-un munte incomod şi greu de urcat. Dacă nu îţi place să te pui în locul lui Sisif, trudind din greu să-ţi surmontezi problemele, fără succes, atunci încearcă să îţi pui câteva întrebări preliminare.

Încerci cumva să controlezi ceva ce nu îţi aparţine, precum gândurile, sentimentele sau vorbele altor oameni?

Ce s-ar întâmpla (rău) dacă ai amâna rezolvarea până când vei avea un moment în plus şi o dispoziţie mai calmă?
 
Este ceva ce trebuie făcut CHIAR ÎN ACEST MOMENT pentru a schimba situaţia în bine?

Ce trebuie să mai verifici înainte de a acţiona? Deţii toate informaţiile relevante pentru a lua o decizie?

Chiar ştii ce se petrece în această situaţie sau te bazezi pe nişte presupuneri? Te îngrijorează cumva nişte lucruri care s-ar putea să nu se petreacă niciodată, precum accidentul cu drobul de sare din “Prostia omenească”?

Ai încercat să rezolvi problema descompunând-o în  sub-probleme cu care să te poţi descurca pe rând sau încerci să înghiţi o halcă prea mare, precum şarpele un viţel?

Până la urmă, cât de importantă este chestiunea respectivă? De exemplu, dacă ai şti că săptămâna viitoare este ultima din viaţa ta, problema asta ar fi una dintre cele pentru care ţi-ai investi timpul si energia rămase?

Depinde mult de unghiul de unde priveşti şi, mai ales, dacă te poziţionezi în mijlocul situaţiei fără ieşire sau altundeva de unde poţi privi obiectiv.

Rezolvarea de probleme a însemnat în evoluţia finţei umane un proces fundamental de ADAPTARE. Gândirea noastră trebuie să fie deci pregătită pentru a se adapta situaţiilor care apar, fiindu-i necesare deschiderea spre nou, curajul de a aborda problemele şi puţină detaşare, aproape ca la matematică.

Soluţii există de fiecare dată, dar nu toate sunt cu adevărat bune. La un moment dat, vei avea uimirea să descoperi că, dintre toate modurile posibile de a rezolva o problemă, tu ajungi să le alegi pe cele mai potrivite pentru tine.

Quot erat demonstrandum.