Fapte, nu vorbe

Tu ai avut vreodata nevoie de un strop de ajutor, care te-ar fi mobilizat sa incepi ceva semnificativ si ajutorul nu a ajuns niciodata la tine?

Auzim din multe parti replici precum “as vrea sa ajut la chestia cutare” sau “m-as implica in campania cutare”: nu e greu deloc sa formulezi propozitii si nici sa vehiculezi afirmatii care te fac sa pari disponibil si caritabil. Chiar mai usor este sa le uiti atunci cand vine momentul sa le pui in practica.

La urma-urmei, nu ti-ai luat niciun angajament, doar ai zis si tu, n-ai dat cu parul etc etc etc. Oricum nu era mare scofala… Lumea se va invarti in jurul soarelui si fara acel gest, fara acel dolar sau leu pe care nu l-ai donat primului strain care il cerea.

Si uite-asa se face ca multi dintre noi au intentii marete, vorbe si mai uriase, dar rezultate admirabile ce lipsesc cu desavarsire. Ocupati sa vorbim si sa construim o imagine pozitiva, omitem o latura importanta – continuarea vorbei prin gesturile necesare.

Sunt intr-adevar si multe gesturi care raman anonime, dar asta pentru ca nu era nicio camera de filmat prin preajma, iar cei responsabili de ele nu simt nevoia de a solicita o medalie sau o lauda verbala. Ei stiu mai bine din ce provine satisfactia. Ramai uimit uneori sa descoperi chiar ca unii dintre cunoscutii tai sunt capabili de fapte pe care nu le-ai fi banuit.

Ce ziceti de alternativa urmatoare: atunci cand ne incearca o dorinta de a ajuta, sa inabusim impulsul spontan de a vorbi inainte de a face si sa intram efectiv in actiune? Este timp de discutii si analize imediat dupa ce am terminat de facut lucrul respectiv.

Energia irosita pentru a formula fraze se poate investi eficient in actul in sine. Asadar, gata cu vorbele. Nu mai anuntati prietenii ca va veti inscrie in cutare grup ecologic sau campanie sociala, nu va mai laudati ca veti adopta un caine de la adapost sau ca veti contribui la burse pentu copii defavorizati. Faceti-o pur si simplu. Masa si felicitarile, mai tarziu.