A ferici inseamna a fi fericit

Drumul spre centru

A ferici inseamna a fi fericit

Nevoia de fericire este o constanta a firii umane, sub orice nume s-ar ascunde aceasta, sub orice abordare am accepta-o in existenta noastra: o cautam neincetat.

Folosind instrumentul unei cunoasteri de sine care accepta si calitati si-mai ales- defecte personale, gandirea pozitiva devine tot mai dificila. Nu este recomandabil un optimism cladit pe aer, ci unul ancorat intr-o realitate interioara solida. Pe ce se poate sprijini omul, cand devine constient de toate lipsurile, limitarile si paradoxurile conditiei sale? Decat sa purceada la o anevoioasa calatorie prin labirintul interior, fiinta moderna prefera sa ia pastille gata preparate de “gandire pozitiva”. Fericirea, in aceste conditii, este si ea un semi-preparat.

Si iata cum, cu inimile si mintile congelate, gata de pus la microundele mass-media, ne declaram fericiti, dar ne simtim mizerabil. Unde ne e locul, care ne este sensul, pentru ce traim? Argumentele psihologiei fericirii nu sunt convingatoare, desi pun la dispozitie “logistica”: manuale, vorbitori motivationali, life coaches etc.
 
A spune ca traim pentru a fi fericiti, in timp ce ne concentram pe nevoile personale si ignoram pe cei din jur, inseamna sa esuam intr-o fundatura a gandirii. De asemenea, sa ne concentram pe fericire cu inversunare, inseamna sa riscam sa trecem pe langa ea. Fericirea nu este un obiectiv pe care il putem atinge cu ajutorul unui trainer. Suntem condamnati la o goana iluzorie dupa fericire?

Din toata inima, cred ca avem o speranta la fericire si aceea este credinta. Ah, sprancenele acelea ridicate sceptic… Intr-adevar, ce are de-a face psihologia cu credinta?

Verificati, va rog, cate lucruri care ne influenteaza viata sunt fapte sau opinii, cate le-ati trait personal si cate le-ati crezut fara sa le verificati si asa mai departe.

Convingerea mea profunda este ca traim conform credintelor – oricare ar fi lucrurile in care credem: bani, putere, Dumnezeu, religie, big bang sau criza mondiala…Nu importa. Credintele ne conduc viata. Si daca tot credem in ceva, de ce n-am alege sa credem in ceva benefic sufletului nostru, ceva ce poate aduce fericirea pe o cale pe care psihologia inca nu a descoperit-o?

Haideti sa provocam fericirea si poate ne vom regasi in fericirea celuilalt. Haideti sa o privim ca pe ceva ce nu incape intr-o prescriptie sociala, ci intr-o simtire inexplicabila. Pentru aceasta, va recomand ortodoxia.



feedback
sexyxxx sexyxxx.cc sexyxxx.cc sexyxxx.cc
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou