7 moduri in care trecem pe langa propria viata

Drumul spre centru

7 moduri in care trecem pe langa propria viata

“Cand te simti foarte singur, nu tacea. Stai de vorba cu tine”. Sunt cuvintele lui Tudor Musatescu. Oare cate clipe in viata noastra, stam de vorba cu noi insine? Avem atatea zile de singuratate si nu putem gasi prietenul din noi cu care sa stam de vorba. De ce?

Exista nenumarate moduri de a evada din viata noastra si de a nu fi prezenti pe moment. Christophe Andre a clasificat momentele in care trecem pe langa viata noastra astfel:

1. Ne refugiem in actiuni inutile sau utile, devenind atunci “prizonieri ai actiunii”: decat sa ne oprim ca sa reflectam si sa resimtim, mai bine sa facem intotdeauna ceva. Bineinteles ca in viata trebuie sa facem ceva si sa actionam. Dar suntem noi oare constienti cu adevarat de toate aceste momente, ori a face inseamna ca evadam? De toate acele momente in care ne lansam in actiuni nu pentru a construi, ci pentru a evita sa resimtim? Putem sa evadam, de asemenea, in proiecte de actiune si sa devenim niste “sclavi ai lucrurilor de facut”: intotdeauna ne gandim la mai tarziu, la dupa aceea, la maine. Viata este ceea ce se scurge pe cand facem lucruri inutile.

2. Ne refugiem in visari sau in sperante. Putem trai incolaciti in himere si asteptari, fara sa iesim vreodata sa luam aer in viata usoara, usoara tocmai pentru ca este fara asteptari, fara alta intentie decat aceea de a simti si de a observa ce inseamna sa fim vii si prezenti.

3. Ne refugiem in certitudini. Judecam intotdeauna si hotaram ce este bine si ce este rau, la noi si la ceilalti, in casa noastra si in societate. Pe scurt, devenim rigizi, devenim niste masini care judeca. Vrand intotdeauna sa facem ca perceptiile si experientele noastre sa intre in niste tipare, modificandu-le si deformandu-le, vom impiedica realitatea sa ne ajunga din urma, sa ne imbranceasca, sa ne schimbe. Tot ce este diferit si surprinzator il vom arunca judecandu-l.

4. Suntem prea centrati asupra noastra insine si nu indeajuns asupra a ceea ce se intampla in jurul nostru. Intr-o discutie putem sa nu-l ascultam pe celalalt pentru ca ne spunem ca nu are dreptate sau pentru ca ne concentram prea tare pe ceea ce vrem sa-i spunem sau sa-l facem sa inteleaga, noi, care avem dreptate. Putem sa nu vedem decat suferintele si necazurile noastre si sa uitam ca ele sunt in general ale tuturor oamenilor sau aproape ale tuturor. tristete

5. Suntem victimele zborurilor repetate ale constiintei. Epoca noastra se caracterizeaza prin “zborurile atentiei”, intreruperile datorate publicitatii, apelurilor telefonice, SMS-urilor sau e-mail-urilor, dar si a obiceiului “disponibilitatii”, devenita o valoare moderna. Indisponibilitatea si retragerea pot, desigur, sa puna probleme, dar sa fii intotdeauna gata sa intrerupi totul ca sa raspunzi la orice forma de solicitare nu este oare la fel de absurd?

6. Refuzam sa lasam ca viata sa rezolve totul. Ne inchidem intr-o problema sau intr-o pseudoproblema si nu vrem sa o abandonam pana cand nu am rezolvat-o. Transformam numeroase dificultati, care ar trebui sa ramana benigne, in mari probleme existentiale. Dar viata poate continua, chiar daca nu ne-am reglat toate problemele.

7. Refuzam durerea in anumite momente ale vietii. Refuzam sa resimtim experienta suferintei sau, pur si simplu, a dezagreabilului. Atunci, in fata starilor sufletesti neplacute, reactionam ca un chirurg: pentru a suprima problema, taiem amplu si scoatem tot. Ne blindam. Devenim duri. Ne privam de gustul vietii, pentru ca odinioara a fost amar.

Lista suferintelor este lunga. Sa avem sentimentul recurent de a nu fi pe faza cu viata noastra, de a nu ne simti “bine in viata noastra”. Sa fim bruiati de intuitia ca ne-am simti mai bine in alta parte, dar fara sa stim intr-adevar daca ne-am simti mai bine acolo. Sa avem chef sa evadam cand chiar noi ne-am inchis in noi insine. Sa avem impresia de a nu fi niciodata la locul nostru, de a nu reusi sa-l gasim. Si sa sfarsim prin a ne intreba daca exista vreunul pentru noi.

Haideti, sa nu ne mai inecam in suferinte difuze si sa traim frumos cu noi insine!



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou