Timp liberSavoir VivreTravel ChicMisterul şi farmecul CreteiMisterul şi farmecul Cretei
Travel Chic
Kazantzakis a iubit Creta. Aşa că, noi, cum să n-o iubim? El ne-a vorbit despre misterul şi adâncimea ţinutului. Despre energia benefică pe care ţi-o aduce fiecare pas aici, care dă sens sufletului şi îl ajută să crească. Iar noi, trebuie să-i simţim vorbele şi să-i retrăim, în modul nostru, senzaţiile cretane.
Cunoscătorii spun că Sfakia spune cel mai bine povestea Cretei. Sfakia, sud-vestul insulei, cea autentică şi plină, curată şi păzită straşnic de turismul de masă. La Sfakia, atingi sudul absolut. Europa aici îşi încheie drumul spre Ecuator şi face uşor loc Africii fiebinţi.
Sfakia este generoasă. Oferă din prea plinul ei plaje şi ape liniştite pentru căutătorii de vacanţe cu ritm aşezat de vechiu. Şi nu-i uita nici pe neliniştiţii vremurilor moderne, cu nostalgia instinctelor ancestrale: căţărare pe munţi, înot şi scufundări în adâncurile locurilor, pescuit şi zbor de Icar cu parapanta.
Sfakia te învaţă să stai… Să opreşti timpul în loc în una din cafenelele unde, la umbra unui copac sau a unei verande înalte, înveţi adevaratul ritm al vremurilor. Te aşezi la o masă şi în faţa unei cafele greceşti sau a unui pahar cu "tsikoudia", cât joci o carte sau un "tavli", înveţi să fii înţelept.
În Sfakia sunt sute de astfel de locuri, de taverne şi ouzerii, unde te poţi bucura de bunătăţi care nu ţi-au mai gâdilat vreodată palatinul: "meze", iaurturi învârtoşate de miere, kaltzounia (aluaturi dulci), staka (brânză prăjită), tocăniţe de iepure sau plăcinte cu brânză din Chora Sfakion. Ca să nu mai vorbesc de minunăţiile marine servite proaspete, aproape mişcânde, la tavernele de la malul mării. Şi pretutindeni, vinul cretan, băut pe ritmuri de pentouzali şi sousta.
Totul, împărtăşit cu oamenii locului. De la ei vei învăţa să trăieşti total. Privindu-i cum mănâncă, beau, dansează, se bucură sau se întristează, vei afla totul despre dorinţa lor nesăţioasă de bravadă. Despre lupta lor pentru a fi liberi. Despre ce înseamnă să fii prezent în fiece gest al tău.
Sunt locuri uitate parcă de lume, unde poţi ajunge doar cu barca sau pe jos. Loutro, este unul din aceste colţuri pe care doar călătorul şi Dumnezeu le ştie. Un mic sat de pescari, aşezat în căuşul liniştit de palmă al unui golf, păzit de vântul de un munte abrupt. Iar pentru turistul obosit, cel mai bun popas este la umbra răcoroasă a duzilor din curtea vilei Nikki şi dulceaţa somnului din camerele răcoroase ale casei… cu vedere la mare.
