La Milano, cu un metrosexual

Intru în bar, fac un "giro" şi simt că sunt la Milano: la o masă era Valeria Marini (diva feliniană a cinematografiei italiene) împreună cu un domn tomnatic îmbrăcat într-un costum Zegna impecabil, alături Arianne Phillips (stilist foarte căutat care i-a îmbrăcat pe Madonna, pe Justin Timberlake şi pe Courtney Love), împreună cu un cunoscut personaj TV de la Mediaset. Dario îmi face semn că masa noastră este chiar lângă "palco scenico" şi suntem vecini cu Claire Stansfield (co-proprietar al magazinului Rellik, unul dintre cele mai căutate shopuri vintage din Londra) şi Sophia Kokosalaki.

Dario îmi face cunoştinţă cu bunul lui prieten Federico, food editor la "Sur la terre". Îi întind mâna, îi zâmbesc şi mă aşez lângă el. Chelnerul, plin de şarm, cu un zâmbet care îmi aminteşte de Alberto Sordi, pe vremea în care juca în "Mamma mia che impressione!", ne întreabă: "Che cosa prendeti dal bar?".

Mă arunc în necunoscut şi comand o băutură pe care n-am mai încercat-o niciodată şi despre care Dario mi-a spus că e "in" de pe la 1900 încoace în Italia: Negroni.

Federico cere o Stön Vodka. Ia paharul ceţos, în care freamătă o băutură translucidă, perfectă, şi, după prima înghiţitură: "Un bărbat trebuie să creadă în ceva. Şi eu cred că asta e o băutură perfectă!". Zâmbeşte apoi cu satisfacţie.

Mă întorc spre el, îl privesc curioasă şi-l întreb: "Ce e atât de special la această vodka?". Mă priveşte înapoi, îşi drege vocea ca şi cum ar ataca un "do" de sus şi, cu gesturi ample, dramatice, îmi spune: "E o vodka estoniană care cu siguranţă va deveni o primadonă, lăsând restul brandurilor doar în roluri de subrete. Priveşte sticla, (şi roagă chelnerul să-i aducă o sticlă) cu dopul ameninţător şi aristocratic, străbătut de o reţea sangvină albastră a cărui frumuseţe rivalizează doar cu impetuozitatea lichidului prizioner".

Apropie paharul de nas şi continuă: "Simţurile olfactive rămân nesatisfăcute, dar ce simfonie de senzaţii pentru limbă. Are densitate de alunecare uleioasă exact atât cât trebuie. Încălzeşte, dar nu muscă, şi nu are nici o reminiscenţă vulgară de inerţie. Este sinceră şi interacţionează cu voluptate în cocktailuri".

Dario îl priveşte cu căldură, apucându-l de după umeri. Îmi face cu ochiul strengăreşte şi–mi spune: "Talented Mr. Federico! Îl ador! În fiecare minut este savuros, delicios, dolce, un po salato! La fiecare evento îi caut privirea în timp ce degustă mâncarea sau băutura. De cele mai multe ori, este suficient să-l privim de la distanţă ca să ştim ce merită încercat şi ce trebuie ocolit cu eleganţă: o sprânceană ridicată, susţinută de un zâmbet cu colţuri drepte înseamnă "acceptabil", sprâncene aşezate a mirare şi un tremur al extremităţii drepte al mustăţii clasifică "prada" pe ultimul loc, iar "golosissimo" este uşor de identificat de un bis executat de solistul gastronomic în faţa unui public atât de pretenţios ca Federico".

Un ropot de apaluze şi urale încheie omagiul Dario. Mă uit în jur şi cred că toată lumea îl aplaudă frenetic pe Federico. Am întors capul şi am înţeles…pe scenă a apărut Umberto Smaila cu band-ul său şi un sound cald şi jazzy ne învăluie pe toţi.

Am ajuns la hotel aproape de dimineaţă, acompaniată de un miros de străzi stinse de apa rotativelor care curăţă toate "Via" din Milano, după o seară plină de poezie. O poezie nouă, ascunsă într-un colţ al simţurilor, descoperită într-o seară la Milano, la un Negroni, alături de Federico.

La acel începutul acela de toamnă am descoperit că o îmbucătură divină acompaniată discret de un lichid nobil scriu împreună versuri esenţiale pentru armoniile vieţii.

Şi am înţeles că trebuie să împărtăşesc asta tuturor, cu voluptate, la fel ca Federico.